Astăzi voi scrie scurt, pe un subiect vast dar clar. Scriu scurt pentru că am mai scris despre el. Mulți dintre noi ne supărăm pe careva. Știu oameni care s-au supărat acum 12 ani și încă o mai duc, n-au de gând să renunțe la supărare, așa de mare e. Alţii nu au 13 ani, au 20, 30, 2, 5, luni etc. Problema e aceeași, sunt supărați și nu le trece.
Și eu am fost de-a lungul timpului supărat pe multe persoane. Nu eram eu cel mai supărăcios, dar aveam arsenalul meu de supărări. Motive erau destule și dovezile erau ”zdrobitoare”. La ”câte îmi făcuseră”, eram îndreptățit să fiu supărat pe ei. Multă vreme am stat supărat pe unii oameni, dar minunea este că azi nu mai sunt supărat pe nimeni. Am realizat că dacă sunt supărat pe cineva, e strict problema mea și nu a lui. Dacă sunt supărat pe cineva, eu sunt cel care decide asta și tot eu sunt cel care trage consecințele. Mi-am dat seama că am și varianta să nu mai fiu supărat, cu toate motivele invocate și vreau să îți spun ție care citești, chiar dacă ți se pare că sunt dur că:
Dacă ești supărat/ă pe cineva, este strict problema ta și nimeni nu e vinovat pentru supărarea ta.
Da, ai citit bine, nimeni nu te poate supăra fără acordul tău, oricât de mare ți s-ar părea că e insulta sau ofensa adusă. Tu decizi dacă te superi pe un om sau nu. Tu decizi cât stai supărat sau mânios. Oricât de just ți s-ar părea motivul supărării, tu poți să te superi sau poți să nu te superi. E vorba de maturitate spirituală și emoțională.
Da știu, poate părea o jignire că spun acum aceste cuvinte. Tu care citești, vei spune că eu nu știu prin ce ai trecut, cât de tare ai fost ofensat/ă. Cât ai fost de afectat. Nu, nu știu, dar eu nu vorbesc de ce ți s-a făcut, ci despre ce ai făcut. De altfel oamenii din jur ne supără mai mereu, nu pentru că vor, ci așa, din inerție, și totuși nu ne supărăm pe toți. Dacă ne zice copilul de la supermarket ”zgârcitule”, pentru că nu îi dăm căruciorul să ia el fisa, nu ne supărăm, nu luăm prea în serios. Dacă ne zice un frate, un prieten, cu care avem legături mai strânse decât cu băiatul cerșetor de la supermarket, ținem supărarea mult și bine. Aceeași insultă, persoane diferite în noi rezonează diferit. Deci, problema nu e insulta, ci noi suntem problema.
Îmi place un verset din psalmi despre supărare ” Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.” Acest verset e de căpătâi pentru mine. Am fost nevoit să învăț lecția asta. E mai degrabă o recomandare decât o poruncă. Dar am cunoscut prețul supărării și mă rog lui Dumnezeu să mă ajute să fiu vigilent și să nu mai persist în supărare.
Prețul supărării este mare. Psalmistul zică că numai la rău duce. Rău pentru mine ca persoană, rău pentru liniștea, sănătatea mea psihică, sănătatea mea spirituală, rău pentru relațiile mele, rău pentru comunitatea din care fac parte și rău pentru persoana pe care sunt supărat. Da, uneori ”am toate motivele” să fiu supărat, dar tot pot decide dacă mă supăr sau nu. Dacă pun capăt supărării, sau o las să lucreze la nesfârșit. Dacă mă uit ce rezultate a avut supărarea în biblie mă cutremur. Cain a ucis, Moise a spart tablele legii, David și-a dat singur sentința, Irod a ucis copii iar cei doi din cartea Estera au fost spânzurați că s-au lăsat duși de supărare.
Uneori avem impresia că dacă rămânem supărați și suferim, ceilalți o să ne aprecieze, o să ne dea dreptate, o să ne compătimească și poate chiar primim aceste ”recompense” și ne mulțumim cu ele. Dar oare ne place să trăim din mila altora? Ne place să cerșim milă, compasiune, dreptate? Care e statura noastră? De oameni maturi sau de paraziți emoționali?
Uită-te la tine acum. Ești supărat pe cineva? Dacă ești, te anunț că doar tu ești vinovat de supărarea ta și îți faci un mare rău. Dacă ești supărat pe soțul tău, pe soția ta, pe frați sau surori, pe prieteni sau pe șefi este timpul să ierți și să-ți faci ordine în gânduri. Nu se merită să rămâi supărat. Prețul e prea mare. Nu te lega singur de o persoană sau de mai multe. Eliberează-te.
Cum poți face asta? Lucrând. Analizează, decide să ieși de aici, iartă și mergi mai departe. Știu din păcate soți și soții supărați unii pe alții de zeci de ani. Cruntă pedeapsă ne dăm singuri. E mult o zi de supărare, d-apoi ani de supărare. Oare chiar ne urâm așa de tare?
E timpul să lași supărarea. Nu te mai distruge. Eliberează-te. Supărarea din viața ta o poți îndepărta doar tu. Ține doar de tine. Nu trebuie nici măcar să-și ceară cineva iertare. Tu decizi ce faci cu tine și cu viața ta. Nu se merită să rămâi supărat. Dumnezeu ți-a dat capacitatea să decizi cu privire la viața ta. Alege să-ți faci un mare bine, iartă și renunță la supărare și vei cunoaște eliberarea.
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
