Poezii

Trandafirul din Saron

 

S-a topit iarna
            şi a trecut
                       s-a dus şi primăvara
                                   a venit vara
                                            cu merele şi
                                                    prunele coapte
                                                            cu gustul de fragi
                                                                     şi căpşuni
se arată zorile
         cu roua pe câmp
                  şi florile
                            ce umplu de miros câmpia
                                    au înflorit trandafirii în vale
                                               şi crinii pe câmp
                                                        te-mbracă-n miresme

porumbiţo
        din crăpăturile stâncii
                  din scobiturile prăpăstiilor
                            unde te ascunzi
                 unde îţi moi ochii
                            în lacrima nopţii
                                     şi unde
                                              te scalzi la amiază
                                                      în umbra ce fuge
                                                                 atât de uşor
adormisem
          dar inima-mi veghea
                     este glasul preaiubitului meu
                                    atât de aproape
                                             ce rupe tăcerea
                                                      în noaptea aşteptării
deschide iubito
            tu floare de crin
                    căci în răcoarea nopţii
                               de dorul tău suspin
                                           deschide
                                                       tu nouă mireasă
                                                                la tine eu vin
dar nu l-am deschis
          am aşteptat
                    iarăşi să bată
                            iarăşi s-aud
                                   cum mie-mi vorbeşte
                                            c-un glas de izvor
                                                        ce curge din stâncă
mai târziu
       am deschis uşa
                  în noaptea neagră
                            dar mirele
                                     plecase
                                          m-am uitat pe afară
                                                     l-am căutat pe ziduri
                                                                în umbra nopţii
                                                               dar nu l-am găsit
 
unde eşti
       izvor de lumină
                ce turma-ţi aduni
                           pe munţi şi pe ape
                                          în rugăciuni
                                                     să-ţi fie aproape
                                                              şi duhu să-ţi sape
unde eşti
         tu vis de izvor
                     din roua iubirii
                             trandafir din Saron
                                       şi crinul din văi
                                                 unde îţi paşti mieii
                                                            la ape-n amiază
în răcoarea zilei
           şi până-n amurg
                     unde îţi moi
                                     tu degetele tale
                                                şi unde-ţi ascunzi
                                                          paşii
                                                                  şi mersul
                                                                  de floare şi dor
preaiubitul meu este al meu
            un cedru din Liban
                      luceafăr răsărit
                                în picurii nopţii
                                         ce-ţi fură şi paşii
                                                       şi ochii
                                                            şi timpul se moaie
                                                                 în palmele lui
                                                               ca apa din stâncă
 
iubitul meu
       i-o piatră de hrisolit
                 din stâncă
                         ce-ţi fură privirea
                                  cu mersul pe raze
                                        ca un safir prelucrat cu gingăşie
la umbră de crini
         cu mii de miresme
                      cu nard şi şofran
                                  şi apă din stâncă
                                         aşa este
                                                 iubitul inimii mele
                                                        ciorchine
                                                              din viile En-Ghedi
cu puiul de cerb
          sau cu iedul unei căprioare
                    se aseamănă
                              iubitul meu
                                       pe munţi
                                               când se arată
iarna a trecut
          a încetat ploaia şi s-a dus
                     se arată florile
                              pe câmp
                                     a venit vremea cântării şi se aude
                                                 glasul turturicii
                                                         în câmpiile noastre
                                                                     pe munţi
                                                                         şi pe stânci
glasul tău e dulce
            şi faţa ta e frumoasă
                      mire scump din grădina
                                 cu flori şi miresme
                                             unde îţi paşti mieii
                                                        şi unde îţi duci turma
                                                                            la amiază
unde-i izvorul
           din care setea îţi stâmperi
                      unde e cedru
                                 în umbra căruia
                                            fiinţa îţi pleci
                                                    sub frunzele-i reci
                                                              amiaza cât ţine
de ce să umblu
          ca o rătăcită
                     pe la turmele
                               altor păstori
                                          pe la alte staule
                                                      doar paşii tăi
                                                               căutându-i
                                                                        râvnindu-i
o spune-mi tu
        cel mai frumos dintre tineri
                  tu cel care umbli
                             pe ape
                                  şi-ţi moi în izvoare
                                           mersul şi ochii
                                                      ca para focului
                                                                pururi ce arde
tu cel mai frumos dintre oameni
           ce-n lacrima zorilor
                         paşii ţi-i scalzi
                                    şi-n dragoste arzi
                                               luminând lumina
                                                           soarelui ce vine
                                                                chiar la amiază
unde te aşezi
         când umbra se duce
                  ca să mă vezi
                           cum fug la răscruce
                                      mă frânge iubirea
                                                 mă arde
                                                          mă arde
                                                                  unde eşti
                                                                       iubire divină
tu stâncă de veacuri
          şi turn de scăpare
                      o domn al iubirii
                          ce ochii ni-i furi
                                   cu dragostea ta
                                              cu-nvăţături
                                                        de altundeva
                                                              şi nu
                                                                    de pe pământ 
o vino
       o vino
           şi ia-ne pe braţe
                    pe stâncă ne pune
                                 în rugăciune
                                         să ne înalţe
                                              în sfântul Tău Nume                           
                                                       Duhul Tău Sfânt
                                                                aici jos în lume
ne vrem doar cu Tine
           şi-n Tine să fim
                      o Domn al iubirii
                                   prin care plutim
                                          şi astăzi pe ape
                                                   căci noi te iubim
                                                           şi vrem mai aproape
                                                                    de Tine să fim 
                 18 -12-2012  Cluj—Napoca
                                                              

 

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Check Also
Close
Back to top button
%d blogeri au apreciat: