Poezii

M-AM NĂSCUT DIN NOU

O lacrimă de diamant
pe buze îmi răsare,
din orizontul meu pedant
tăcut şi în mişcare.cuget nestins dintr-o căinţă,
am fost la ei zidar…
şi mi-am zidit a mea fiinţă
topindu-mă-n amar.ce nu pot ei a înţelege,
e mintea mea avută
cu mii de taine dintr-o Lege,
rămasă neştiută.n-am să opresc pe orişicare
să spun ce e nescris…
ci îi îndemn la o chemare
asemeni unui vis.nu ştiu aici de mor, trăiesc,
ca zorii să-i apuc…
dar ştiu că drumul pământesc
mi-a dat suflet de prunc.IUBIRE NEPĂMÂNTEANĂO clipă de tăcere mi se sfărâmă-n palmă,
Şi se aud cristale cum tremură în vânt…
O muzică de înger pe sunet de alamă,
Mi se strecoară-n cuget Lumina Lui de Sfânt.CĂLĂTOR ÎNSPRE VEŞNICIESă simţi cum mori şi naşti din nou
E ca o filă de poveste!…
Primeşti o zi ca pe-un cadou,
Pe care-l ai… şi nu mai este;Dureri în pianină surdă
Se contopesc prin sunet mut,
Din conversaţii dorul zburdă
Spre inimi ce l-au cunoscut.Îţi vezi o pleoapă ce se zbate
Dintr-atât chin ce l-ai avut,
Dorind să-nvingi încă o moarte
Şi să trăieşti din ce-ai pierdut.Te vezi rătăcitor prin note albe
A muzicii ce-o scrii necontenit,
La fel se scrie şi destinul clipei ce o soarbe
Te scrii pe tine şi poate n-ai simţit.Renunţă să mai crezi că tot ce ai e-al tău!
Opreşte-ţi egosismul ce-arunci mult prea uşor,
Învaţă să iubeşti şi să spui NU la rău,
Accepta-ţi existenţa de simplu călător.Să mori şi să te naşti din nou
Poate, e-o tragedie…
Numai murind trăieşti ca nou
Şi întru veşnicie.Mi se înmoaie carnea şi oasele-mi vibrează,
Suflul meu îl simte, glasul se topeşte…
Inima tresaltă, iar trupul îmi dansează,
Învăluit de pacea care îl sfinţeşte.Roteşte-n infinit pe lângă mine timpul
Vremuri fără număr şi fără nume-au fost,
A venit la mine aducând abisul,
Sădind în conştiinţa-mi iubire cu un rost.Blesteme din pământ au ruginit destine,
Cu cât El te iubeşte, cu-atât cunoşti sfinţirea…
E lacrima durerii ascunsă în rubine
Şi drama existenţei ce cântă nemurirea.Secunda se măreşte când vine iar sfârşitul,
Cosmic m-a născut iubirea Sa de lume…
N-am fost plecat vreodată, dar ştiu Infinitul,
Pe care l-am primit iubind al Său Nume.Volum: IZVOARELE VIEŢII (2009)
Autor: ADINA-CRISTINELA GHINESCU

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Check Also
Close
Back to top button
%d blogeri au apreciat: