Vindecă ţara

Nu ştiu când s-au născut aceste sentimente în inima mea, sentimentele pentru poporul şi naţiunea mea. Poate că le-am avut dintotdeauna, dar le-am descoperit în perioada adolescenţei târzie. Primul impuls pe care mi-l amintesc e atunci când, la 9 ani, am primit primul echipament cu naţionala României, cerut expres părinţilor de către mine, conştient sau nu. Primele lacrimi pe care le-am vărsat pentru naţionala României au fost atunci când am pierdut într-un mod incorect califiarea la EURO 2004. Deşi aveam doar 13 ani şi era vorba doar despre un sport, mă simţeam nedreptăţit ca român, simţeam că toată naţiunea noastră a fost nedreptăţită. De atunci, dragostea pentru ţara şi poporul meu au crescut în mod constant fără a fi influenţat de factori externi sau de persoanele din jur. În mine se năştea dorinţa ca românii să trăiască fericiţi, în armonie şi pace întotdeauna. Mereu am considerat că aleşii noştri ne-au oprimat, ne-au înşelat şi nu le-a păsat de noi. Mereu am considerat că generaţia mea va face o schimbare şi voi crede asta fără încetare.

Dar din păcate, mulţi din cei care fac parte din generaţia mea şi nu numai au o problemă care îmi provoacă o imensă tristeţe şi care ne ţine pe loc ca naţiune şi societate : ura regională. Cu tristeţe observ zi de zi lipsa de unitate dintre noi, românii. Ne urâm unii pe alţii, ne înşelăm unii pe alţii, ne lovim unii pe alţii. Aud tot mai mult expresii în genul următoarelor : „Sudiştii ar face orice să te înşele şi să-şi edifice şmecheria”, „Ardelenii sunt înceţi la minte”, „Oltenii te înjură de nu mai ieşi de sub masă”, „Moldovenii sunt leneşi şi beţivi”, „Noi suntem mai civilizaţi şi voi trăiţi pe spinarea noastră”, „Noi suntem fruncea”. Nici măcar nu ne dăm seama cât rău ne fac nouă înşine întâi, şi mai apoi, apropiaţilor şi conaţionalilor noştri aceste expresii.

Ura şi mândria regională au fost promovate în vremea comunismului pentru a-i dezbina pe români cu scopul de a fi controlaţi şi manipulaţi mult mai uşor. Din păcate, regimul şi-a atins scopul. Mai mult, acest tip de mentalitate a fost transmis şi urmaşilor născuţi cu puţin înainte şi după 1989. În loc să luptăm să avem o naţiune puternică şi unită, în rândul nostru creşte extremismul bazat pe independenţă şi separatism. Uităm că o naţiune puternică e o naţiune unită. Uităm că prin vene ne curge acelaşi sânge, uităm că vorbim aceeaşi limbă, uităm de cei ce au luptat să ne aducă împreună şi distrugem tot ceea ce ei au clădit cu preţul vieţii.

Din păcate, suntem orbiţi de mândria regională bazată pe nişte discursuri extremist-separatiste care nu au nicio fundaţie reală şi care nu sunt confirmate de nicio statistică. Vorbim ceea ce auzim de la oameni frustraţi şi semănăm mai departe ură şi dezbinare. Nu ne dăm seama că semănăm toate aceste lucruri împotriva noastră, nu împotriva lor. „Cunoaşterea călăuzeşte spre unitate aşa cum ignoranţa duce la diversitate”, dar noi o preferăm pe cea din urmă doar ca să ne hrănim ego-ul în detrimentul fraţilor noştri. Uităm că marile victorii pe care le-am purtat ca naţiune, le-am purtat împreună pentru că nevoia de unitate este una din cele mai nobile şi mai profunde nevoi a spiritului omenesc. Dăm vina pe conducerea ţării pentru situaţia noastră şi pentru lipsa de unitate, ceea ce e parţial adevărat, dar trebuie să ne aducem aminte de puterea ce o avem prin unitate. Uniţi putem schimba totul în jurul nostru.

Balzac spunea că fără unitate în acţiune nu există putere. Syrus merge mai departe şi spune că unde există unitate, există întotdeauna victorie. Generaţia părinţilor noştri a fost învinsă de dezbinare şi noi suntem pe cale să le urmăm soarta dacă nu conştientizăm nevoia de unitate în rândul românilor, dar, mai ales, în rândul creştinilor români. Noi trebuie să realizăm că împreună suntem o forţă, că împreună putem repurta mari victorii şi că împreună, uniţi, putem schimba ţara noastră. Degeaba se schimbă guverne, degeaba se schimbă politicieni dacă noi vom continua să semănăm ură şi dezbinare între noi, în timp ce alţii fac ce vor pe pământul în care Dumnezeu a hotărât să ne naştem. Schimbarea începe cu noi. Schimbarea începe în momentul în care încetăm să ne mai judecăm unii pe alţii în funcţie de zonele din care provenim, în momentul în care încetăm a ne mai epata mândria regională, în momentul în care încetăm a căuta să aflăm care dintre noi e cel mai bun şi în momentul în care vom semăna în mijlocul nostru acceptare, iubire şi unitate.

Ne considerăm o naţiune creştină, dar am căutat să vreodată să vedem ce spune Biblia despre unitate? Toate aceste versete se aplică nu doar comunităţilor creştine, ci pot fi extinse până la a deveni crezul unei naţiuni :

1 Corinteni 1:10 – Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi, în chip desăvârşit, într-un gând şi o simţire.

1 Petru 3:8 – Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi.

Efeseni 4:3 – şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.

Fapte 4:32 – Mulţimea celor ce crezuseră era una în inimă şi gând şi nici unul nu spunea că vreunul din bunurile lui este al lui, ci aveau toate în comun.

Psalmul 133:1 – Iată ce bine şi ce plăcut este când fraţii locuiesc împreună în armonie!

Dorinţa pe care Domnul a pus-o în inima mea este de a-i vedea din nou pe români uniţi. Doar uniţi ne putem aduce ţara la adevăratul potenţial. Doar uniţi şi doar iubindu-ne şi respectându-ne unii pe alţii vom reuşi să ne ridicăm. Iar noi, creştinii şi urmaşii lui Isus, ar trebui să fim primii care să cultive unitatea între fraţi şi între români. Nimeni nu e mai bun decât nimeni. Toţi cultivăm, conştient sau nu, ura şi dezbinarea între noi şi toţi trebuie să ne trezim şi să cultivăm unitatea în dragoste şi respect. Indiferent de circumstanţe, indiferent de situaţii, indiferent de perioade, inima şi sufletul meu vor căuta unitatea în Duh şi unitatea socială şi civică împreună cu ceilalţi fraţi şi împreună cu românii de pretutindeni. Pentru că eu am un vis.