Eu lupt din iubire.Tu?

Viata si provocarile ei… Ca si crestini, de cele mai multe ori, aceste provocari ni se dubleaza! Ba mai mult decat atat , ni se cere ca mintea, sufletul si trupul sa se imbine in armonia perfecta a sfinteniei, care sa ne permita apoi sa excelam pe calea credintei! Pare greu, nu? Cum putem tine in frau atatea impulsuri lumesti? Cum vom putea birui, cand de cele mai multe ori suntem slabi in fata pacatelor? Insa cu toate acestea, exista undeva in noi, ceva ce ne tine inca aprinsa flacara sperantei. Avem mare nevoie de speranta pentru a nu ceda! Avem nevoie de o motivatie de a suporta toate ranile si durerile de aici, de pe pamant. Nu rasplata vietii vesnice ar trebui sa fie motivul atator lupte si sacrificii, nici cautand sa ne castigam dreptul de a fi in rai. Raspunsul sta in dragostea noastra pentru Dumnezeu! O dragoste stirba, poate imatura, dar o dragoste reala si sincera! Atata timp cat va fi dragoste, oricat de stinsa si subreda, va exista lupta! Va exista si impulsul de a nu te da batut. Si de ce sa-L iubim? …pentru ca El ne-a iubit intai!Dumnezeu ne cheama sa excelam in toate aspectele vietii. Sa dam tot ce-avem mai bun, pentru a fi si mai buni! Nu pentru rai, ci pentru a-L glorifica pe El in toate circumstantele care se ivesc! Nu rezultatul victorios are pret in ochii Lui, ci silinta si efortul depus … Tot astfel si dragostea noastra are menirea sa se amplifice, sa se maturizeze pana isi va gasi desavarsirea in Hristos! A fi crestin este o vointa! Este o dorinta proprie, care daca-ti lipseste, nu vei putea sa intelegi sensul provocarilor  si nici menirea ta ca si crestin. “Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca.” (Matei 22, 36-38) Si asa sa ne ajute Dumnezeu!

sursa: writing-with-ancaluta.blogspot.ro