Nu voi renunţa…

 Când cineva se simţea singur şi avea nevoie de o persoană să vorbească cu el, eu eram întotdeauna acolo. M-am străduit să compun mesaje drăguţe pentru lista mea de prieteni, ca mai apoi să îl trimit tuturora cu gândul că îi va fi cuiva de folos. Deja oamenii prinseseră încredere în mine şi îmi încredinţau frământările lor, iar eu îi ascultam cu drag. Adoram să fac lucrul acesta! Să iubesc oamenii. Dacă cineva se lega de vreun prieten de al meu, întotdeauna interveneam pentru el şi ajunsesem chiar să fiu urâtă pentru asta. Erau unii oameni care nu mă suportau pentru simplul fapt că nu puteam tăcea atunci când ei vorbeau urât de Iubitul sufletului meu, ori când credeau că au dreptul să se lege de cine vor pentru că oricum toată lumea îi adoră. Eu făceam întotdeauna excepţie. Şi foarte curând ajunsesem să fiu privită cu ochi răi de acei oameni cărora nu le spunea nimeni nimic pentru că toţi ţineau cu ei. Am avut curajul să mă opun lor. Nu regret niciodată asta!

Cum aş putea tăcea când în spatele meu cineva face o glumă la la adresa Tatălui meu? Sau cum pot să nu iau apărarea celui neîndreptăţit? Nu a fost uşor să lupt de una singură cu o oştire împotriva mea. Am aflat că, dacă doresc o schimbare trebuie să fiu pregătită să înfrunt şi suferinţa. Cu lacrimi în ochi am acceptat asta sperând că lucrurile se vor schimba pentru binele Său. Şi încetul cu încetul am început să observ o diferenţă. În primul rând Domnul m-a încurajat de fiecare dată. Apoi, S-a folosit de oamenii Săi pentru a-mi uşura munca. Îţi mulţumesc Doamne pentru asta! Tu m-ai ajutat să rămân puternică şi să nu mă dau bătută când aş fi putut s-o fac de mult. De aceea, voi continua să sper în ceva mai bun.

A venit un moment în viaţa mea când m-am simţit singură. Nervoasă. Pregătită pentru a răbufni. Mirarea mea a fost că în acel moment nimeni nu a simţit să-mi trimită un mesaj drăguţ de încurajare, ori un e-mail în care să-mi scrie că se roagă pentru mine. Defapt, în fiecare zi am primit o mini-încurajare din partea cuiva. Mă bucur de fiecare dată când cineva îmi spune că se roagă pentru mine! Astăzi am învăţat că sunt singură şi că nu trebuie să am nevoie ca cineva să simtă cu mine. Nu este Isus îndeajuns pentru mine? Ba da. Atunci am tot ce îmi doresc. Şi chiar dacă am spus că voi renunţa, nu am s-o fac. Pentru că îmi place prea mult ceea ce fac. 🙂