Sunt o mulţime de întrebări cărora nu reuşesc să le găsesc răspunsul. Sunt oameni bolnavi a căror viaţă atârnă de un fir subţire de aţă şi care îşi aşteaptă clipa în care vor pleca de aici undeva, poate nici ei nu ştiu unde. Sunt peste 163 de milioane de orfani în întreaga lume şi mulţi oameni dau vina pe Dumnezeu pentru asta şi pentru toate celelalte necazuri pământeşti. Ateismul este în creştere şi credinţa în descreştere. Stau uneori la fereastra din camera mea şi privesc printre ramurile brăduleţilor cerul înnorat, gândindu-mă la oamenii care au nevoie să ştie că Dumnezeu este dragoste şi că, indiferent dacă sunt sănătoşi sau bolnavi, El este bun. Îmi vine să plâng pentru bolnavii pe care îi cunosc şi pentru care mă rog. Stau până noaptea târziu şi mă rog pentru fetele care nu ştiu că au fost create pentru un scop mai măreţ decât a fi doar nişte simple obiecte sexuale pe care majoritatea băieţilor se limitează doar la a le cunoaşte partea fizică. Iar acum parcă îi aud pe băieţi reproşându-mi că nici fetele nu sunt mai bune! Şi uneori au dreptate..Sunt o persoană plină de defecte. Şi totuşi, Cineva mă vede frumoasă şi fără niciun cusur, în ciuda defectelor pe care le am. De multe ori am zis că am să renunţ, că nu are să mai îmi pese atât de mult de unele lucruri, că am să încerc să trăiesc o viaţă lipsită de griji. Dar nu am putut. Ceva înlăuntrul meu mă apăsa, împingându-mă de la spate să merg şi nu mă lăsa să stagnez doar pentru că aşa doream Eu. Doar pentru că aşa simţeam, sau pentru că eram sătulă. Pentru că, El mi-a amintit că există ceva mai mult şi că nu trebuie să mă mulţumesc cu nimic mai puţin decât cu ceea ce are El mai bun pentru mine. „Oh, Mile, dar tu chiar mergi prea departe!”, aud parcă voci spunându-mi asta. Ar trebui să renunţ doar pentru că nu simt că trebuie să merg înainte uneori? Când ştiu că în lume sunt atâţia oameni care suferă înlăuntrul meu şi văd că multora nu ne pasă de cel de lângă noi, ar trebui să fiu şi eu obişnuită? Sau mai degrabă ar trebui să-I cer lui Dumnezeu permisiunea să mă lase să mă rog şi să vorbesc cu acea persoană? Şi eu cred la fel.
Nu e uşor să umbli cu Isus zilele astea. Oamenii Îl cam urăsc şi spun despre El că nu există. Atunci ar trebui să urâm toţi oamenii pe care nu-i vedem, dar care există! Un lucru ştiu sigur: că Dumnezeu există (şi nu o fiinţă superioară), şi că El S-a revelat pe Sine Însuşi în Biblie prin oameni inculţi, păcătoşi pe care i-a pus să scrie ceea ce El le-a spus. Dar oamenii nu vor să accepte asta! Ei caută prin toate modalităţile să demonstreze că Dumnezeu nu există prin metode omeneşti. Ştii unde se împiedică aceştia? Că ei Îl caută prin vedere, şi nu prin credinţă. Nu ai cum să-L vezi pe Dumnezeu cu ochii de carne dacă ochii sufletelui îţi sunt închişi. Parcă ziceam cu toţii că totul porneşte din interior…?!
Scris de Milena Cismașiu – intrebarileinimii.blogspot.ro
--
“ Citești Scripturile cu alți ochi atunci când vezi efectiv locurile în care s-au derulat evenimentele descrise.
Prin agentia Oxentia Tourism ai acum ocazia să vizitezi Israelul.
Pentru rezervări sună la: +40.746.675.313
+40.742.684.415
--
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
Are o sumedenie de boli si abia face rost de bani pentru medicamente. Un tanar in varsta de 27 de ani cere sprijin celor care vor sa il ajute cu suma de 300 de ron pe luna. Acestia sunt banii care l-ar tine in viata pentru urmatorii ani. Pentru ca nu ii are, baiatul e la un pas de moarte.
Leonard Maghyra are 27 de ani si locuieste intr-un azil din Medias. Baiatul asufera de ulcer, oligofremie, hepatita cronica virala cu virus V, hernie si ciroza. Tratamentul il costa 300 de lei lunar, bani pe care nu si permite. Tatal sau a murit mama nici nu vrea sa auda de el, fiind abandonat de mic intr-un centru de plasament. De curand a primit si un certificat de handicap dar pensia care ii va intra in cont in fiecare luna este de doar 33 de lei. Cine doreste sa il ajute pe Leonard cu cat poate este rugat sa depuna o suma cat de mica in contul:
RO36 RNCB 0231 0888 5552 0001,,,, becere