Si ce daca avortul e omor?

Acesta e titulul uimitor si greu de imaginat al unui comentariu recent publicat in revista feminista americana Salon pe 23 ianuarie: “So what if abortion ends life?” (“Si ce daca avortul termina viata”?). Articolul poate fi citit in engleza aici, iar mai jos in romaneste.

Radicalizarea feminismului e in ascensiune. Intre generatia feminista tinara si cea in varsta are loc un razboi rece, dar tacit. Generatia mai in varsta, cea care a “castigat” femeilor dreptul la avort in anii 60 si 70, e nelinistita privind directia in care noua generatie feminista orienteaza miscarea feminista. Generatia tinara a deturnat, de fapt, obiectivele miscarii feministe clasice (egalitatea intre sexe, dreptul la avort, egalitatea de sanse si liberalizarea legilor divortului) radicalizindu-le. Fondatoarele feminismului clasic sunt preocupate de declinul demografic contemporan, clarificind ca atunci cind au cerut dreptul la avort nu isi imaginasera ca va fi abuzat in masura in care e abuzat astazi ori ca ar fi putut deveni un factor destructiv pentru societate.

Noua generatie feminista e fara rabdare si cere insistent si galagios liberalizarea continua a avortului. Deoarece din 1973 incoace, cind avortul a fost dezincriminalizat in SUA, restrictiile avortului s-au inmultit, iar exercitarea dreptului la avort e in declin. Frecvent, tot mai multe restrictii sunt impuse pentru ca femeile americane sa poata avorta, tot mai multe regulamente sunt impuse clinicilor de avort pentru a functiona, si opinia publica evolueaza spre o pozitie majoritar pro-viata. Din 1991 incoace peste 1.500 de clinici de avort au fost inchise in America, azi mai functionind doar 660. Unele din femeile din zonele rurale trebuie sa conduca o distanta de pina la 150 de mile sa ajunga la prima clinica de avort. Iar luna trecuta statul Arkansas a devenit primul stat din SUA sa interzica avortul dupa 12 saptamini. Un alt proiect de lege, tot in Arkansas, interzice avortul copilului nenascut a carui inima bate, chiar daca incepe sa bata mai devreme de 12 saptamini. In ianuarie Tribunalul Suprem al statului Alabama a enuntat dreptul la viata al copilului nenascut din momentul conceptiei. In plus, ratele avortului sunt si ele in scadere. Ultimele statistici arata ca doar in Texas in ultimii ani rata avortului a scazut cu 15%. Aceste restrictii si progrese ale miscarii pro-vita din SUA au atras atentia tinerelor feministe, le ingrijoreaza profund, si au raspuns cu strigate de frustrare. E de inteles. Comentariile si tonalitatea comentariilor lor, asa cum se vede mai jos, reflecta aceasta frustrare. 

E luna vietii in Romania. Traditional, luna martie deja a devenit in Romania luna vietii. Pe 23 martie sunt programate marsuri pro-vita in multe orase ale Romaniei. Va dam detalii mai jos rugindu-va sa participati in numar cit mai mare. Clasa politica a Romaniei pare a nu fi interesata in viitorul biologic al natiunii. Dar suntem noi, cetatenii ei de rind, oameni onesti, responsabili, harnici, cei care purtam pe umerii nostri prezentul si viitorul tarii. Trebuie sa-i tragem de mineca pe parlamentarii nostrii. Sa le spunem ferm ca dorim sa-si focalizeze atentia asupra lucrurilor care preocupa cetateaul onest si harnic al Romaniei, adica fiecare cititor ale acestor rinduri. Va rugam iesiti in numar cit mai mare la manifestatiile pentru viata din 23 martie.

Si ce daca avortul e omor? Atitudinea si gindirea aceasta privind copilul nenascut nu sunt numai iresponsabile, dar si o ofensa la demnitatea fiintei umane. O societate civilizata nu poate justifica omorul copiilor nenascuti, oricare ar fi ea. Autoarea articolului e Mary Elizabeth Williams.

Dintre toate miscarile diabolice ale miscarii anti-alegere [Nota AFR: “anti-alegere” e eticheta care miscarea pro-avort o aplica persoanelor “pro-vita”], fara indoiala una din cele mai eficace a fost cooptarea cuvintului “viata”. Viata! Cine vrea sau poate argumenta cu asta? Cine vrea sa fie de partea ne-vietii? Acesta e motivul pentru care limbajul celor care sprijina avortul a fost fasonat cu atentie in termeni diferiti. In timp ce oponentii avortului se descriu cu nerabdare ca fiind “pro-vita”, restul dintre noi au trebuit sa inventeze termeni mai putin convingatori cum ar fi “alegere” sau “libertatea reproductiva”. Conversatia despre “viata” e adeseori prea spinoasa sa fie adusa in discutie. Cu toate acestea, personal am stiut pe parcursul tuturor sarcinilor mele, si nu m-am indoit nici odata, ca de fapt purtam in mine o viata umana. De fapt, cred ca asta este fetusul: o viata umana. Dar asta nu ma face cu nimic mai putin pro-avort.

In momentul in care Roe v. Wade [Nota AFR: Roe v. Wade este numele deciziei judecatoresti emise de Tribunalul Suprem SUA in 1973 care a recunoscut femeilor americane dreptul la avort] a intrat in a cincea decada, ne aflam in unul din cele mai schizofrenice momente a relatiei noastre nationale cu libertatea reproductiva. Anul trecut am indurat cel mai mare numar de restrictii anti-avort din istorie. Cu toate acestea sprijinul pentru dreptul la avort este mai ridicat ca oricind, 7 din 10 americani insistind ca decizia Roe v. Wade sa ramina in vigoare, si ca drepturile reproductive sa fie respectate in “cele mai multe” cazuri. Asta e o crestere uimitoare de 10% in comparatie cu acum 10 ani. Si in mijlocul acestui eveniment unic, Planned Parenthood [Nota AFR: cea mai influenta si mare organizatie pro-avort din SUA] a facut decizia indrazneata de a abandona din vocabularul miscarii pro-avort cuvintele “viata” si “alegere”. In loc, asa cum afirma un film promotional recent al ei, chestia asta “nu e nici alba nici neagra”. Este o lovitura necesara si importanta, deoarece in batalia semanticelor acordam prea multa atentie celor care domina batalia intelesurilor cuvintelor. Si noi, cei de pe pozitiile pro-avort suntem prea necomfortabili cind suntem confruntati cu argumentele privind “viata” fetusului.

Priviti la realitatea complicata in care traim: nu toata viata e la fel de egala. (“not all life is equal”) Asta e un concept dificil de discutat pentru o persoana liberala ca mine, de teama sa nu fim asociati cu cei care promoveaza uciderea batrinilor ori sprijinitori ai infanticidului. Cu toate acestea, un fetus poate fi o fiinta umana fara a avea aceleasi drepturi ca si femeia in a carui trup isi afla rezidenta. (“… a fetus can be a human life without having the same rights as the woman in whose body it resides”) Femeia e seful. (“She’s the boss”) Viata femeii si ce e potrivit pentru circumstantele ei de viata si sanatatea ei trebuie, in mod automat, sa aibe precedent asupra drepturilor entitatii lipsite de autonomie personala din pintecele ei. Totdeauna. (“Her life and what is right for her circumstances and her health should automatically trump the rights of the non-autonomous entity inside of her. Always.”)

Cind noi, persoanele care promovam dreptul la alegere suntem deranjate de argumentele pro-vita, devenim contrariate. Am prieteni care s-au referit la avorturile care le-au avut ca la “razuirea unor gramezi de celule”, iar mai tirziu in viata sa afirme, fara ezitare, ca de fapt au avortat un copilas (“the baby”) ori pe “micutul” (“the kid”). Cunosc femei care s-au simtit usurate dupa avort dar si care au jelit intreruperea sarcinii. Cum putem pretinde ca simtamintele lor au fost diferite dar refuzam sa recunoastem ca de fapt ceea ce a fost in pintecele lor a fost acelasi lucru? Fetusul uman nu are definitii diferite care depind de simtamintele femeii. Un fetus nu are dreptul sa fie numit “fetus” doar daca femeia care-l poarta intentioneaza sa-l nasca. (…) Esti uman doar cind esti nascut? Doar cind esti intr-o stare viabila in afara pintecelui? Esti mai putin o fiinta umana cind arati ca o crenguta dar nu cind incepi sa-ti sugi degetul?

Suntem atit de intimidati de cei lipsiti de minte incit ne este teama sa avem aceste discutii pe fata. Ingaduim conservatorilor radicali sa ne intimideze cu conceptul lor de “viata” si sa foloseasca constringeri impotriva femeilor, cum ar fi ultrasunetul obligatoriu inainte de avort. De ce? Pentru ca atunci cind ne vintura in fata ideea, de loc corecta, ca “avortul stopeaza o inima care bate”, ei gindesc ca ne vor putea face sa admitem acest lucru. Ei cred ca daca numim fetusul “viata” pot merge mai departe sa numeaca avortul ucidere. Si tocmai asta ne preocupa, chiar ne infioara, pe noi, cei care suntem in favoarea libertatii reproductive.

Dar noi, ca societate, facem decizii privind viata in fiecare zi. O facem cu privire la barbati si femei in alte tari. O facem cu privire la cei din inchisori. O facem cu privire la pacientii pe moarte si victimile acidentelor. Continuam sa avem dezbateri pasionate privind justificarea actiunilor noastre ca societate, dar nu trebuie sa o facem fiind intimidate de ideea ca a avea viata inseamna a avea drepturi.

Mi se pare absurd sa sugerezi ca singurul lucru care ne face in intregime umani este mica iesire in afara vaginei unei femei. (“It seems absurd to suggest that the only thing that makes us fully human is the short ride out of some lady’s vagina”) Distinctia asta s-ar putea potrivi bine din punct de vedere legal, dar filozofic vorbind, cred ca am putea fi ceva mai sofisticati. Din nefericire ingaduim extremistilor conservatori sa perpetueze fictiunea sentimentala ca nici o persoana cu simtaminte umane nu ar putea crede in avort avind in vedere ca fetusul uman isi misca miinile mici si ii cresc piciorusele. Pozitiile noastre feministe sunt in declin. Cu decade in urma ne mindream cu ele dar acum tacem. Mamicile bune nu vorbesc despre avort. Cum asa? Ei bine, pot sa va spun eu, o femeie de peste 40 de ani, care si-a avortat copiii pe care i-a purtat in pintece si pe care i-a iubit, ca daca, printr-un miracol as fi insarcinata astazi, poti sa-ti pariezi fundul ca as avorta. As avea cel mai mare avort din lume. (“”If by some random fluke I learned today that I was pregnant, you bet your ass I’d have an abortion. I’d have the World’s Greatest Abortion”.) (…) Si as pune viata mamei deasupra vietii fetusului de fiecare data, chiar daca ar trebui sa recunosc ca fetusul e cu adevarat viata umana. O viata care merita sacrificata.

Va recomandam sa vizualizati un trailer de 3 minute al documentariului “It’s a Girl” despre genocidul fetitelor nenascute in China si India. O femeie declara, fara lacrimi, ca si-a ucis 8 fetite dupa nastere doar pentru ca s-au nascut fetite. Ingrozitor. http://www.itsagirlmovie.com/

Coalitia Pro-Viata din Romania anunta organizarea marsurilor pro-vita pe 23 martie.
Sâmbătă, 23 martie, în orasele României este programată ediția 2013 a evenimentului public „Marșul pentru Viață”. Marşul se desfăşoară anual, în mai multe oraşe din România, în jurul datei de 25 martie (sărbătoarea religioasă „Buna Vestire”) şi este organizat de asociaţii ale societății civile care compun mişcarea provita, în colaborare cu instituţii şi comunităţi religioase.

Scopul principal al „Marşului pentru Viaţă” este sustinerea dreptului la viaţă pentru toate fiinţele umane începând cu momentul concepţiei şi până la moartea naturală. Totodată, este o afirmare a familiei traditionale si a valorilor acesteia, care sunt temelia unei societăti solide si sănătoase. Comitetele de organizare sunt locale, fără o conducere centralizată, însă la fiecare ediție a Marșului organizatorii lansează un mesaj comun sub forma unui Manifest. Acest document pozitionează societatea civilă crestină fată de probleme de actualitate ale României. Vă trimitem atasat afisul oficial al manifestației din acest an. Vom reveni pentru a vă transmite Manifestul și comunicatul de presă oficial. Puteți afla mai multe despre noi pe website-ul oficial www.marsulpentruviata.ro.

Va rugam intrati pe situl www.marsulpentruviata.ro., aflati persoanele de contact si participati la mars, impreuna cu toti membrii de familie, biserici, elevi, liceeni, sindicate. Viitorul nostru depinde de respectul pentru viata al fiintelor umane nenascute.

Rugam pe europarlamentarii romani, romanii si moldovenii din Bruxelles, sa participe la evenimentele pro-vita organizate in cadrul saptaminii pentru viata organizat in Parlamentul European saptamina viitoare.