EDITORIALE

Din înțelepciunea lui Moș Ion Roată.(2)

* Aceasta rubrica ii aprtine blogului lui Cristian Laurentiu.
Doamne, Tata Sfinte, fi laudat in veci de veci, ca-n drumurile pribegiei noastre furtunoase Te-ai îndurat să așezi de-a crucișul drumului pașilor mei spre Lumina o Oaza Bine Luminata, loc de Popas pentru Suflet și pentru toți cautatorii de Aur Curat! Vin si eu, Moș Ion Roata, aici la 24 ianuarie anum domini 2013, la 3 Metri de Cer, cu jalba-n ridicată cât mai sus în baț și-n slavi, să o vadă si moțul meu Alin Cristea, s-o citeasca și s-o duca si la alti moți si moroșeni sătui de ipocrizie și lâncezeala, gata de rascoala!

Vin să-mi spui oful si păsul, in vorba simplă de moț, dar mustind de tâlc. Mai mult, din neobosita și neprefacuta dragoste frateasca, mi-aș scoate sumanul, aș strange înca o gaura la chimir, apoi cu podilarașul și brațele mele calite-n lanțuri și în piatra de roșian, get-beget, sa pui umarul la “Unirea Principii(patelor)ilor și să întindem fara viclesug și poftă de căpătuire o larga Hora a Unirii Crestinilor din Maramureș și Tara Oașului pană-n Dobrogea, la Vasilica Croitor în bătatura! Iar cei ce știu să cânte cu inima și foc, precum Sunny, sa-și lase spiritul să zboare!

Bine zicea camaradul Grossu: ” /Doar trupul sufere zăvoare/ Și stă cu lanțuri la picioare/Căci spiritul, uitând ce-i mersul/ Străbate-n iureș universul / Și-i liber spiritul să zboare // Doar mâinile-n catușe supte,/Mai poartă lanțurile rupte/ Caci spiritul, vrașmas al tinii/ Imbraca armele Luminii/ Si-i liber spiritul sa zboare // Doar buzele hidos rasfrânte/ Nu pot un cantec să frământe/ Caci spiritul e melodie/ Și-avant si crez și bucurie/ Si-i liber spiritul să cante// Doar carnea-n vanatăi de joarda/ Nu simte-a dragostei cocarda/ Căci spiritul, stapânul firii/ Supus e legilor iubirii/ Și-i liber spiritul să arda . . .  ”

Până atunci, deocamdata aici in miniatura blogistică, în curte la un bun creștin, pe un teren ce aduce mai mult elvețian decât a comunard si pașoptist, mă opintesc din răsputeri nu să ridic si sa rostogolesc de unul singur bolovanul dacic, ci împreuna cu voi, mână de la mână, vreau să scot și să rup stalpii gardurilor ce unii pastorii “mioritici ” americani i-au infipt și ridicat din egoism, fiecare in jurul stânei lui, ca nu cumva din mioarele laptose , să vina noaptea pe furis Bogza si Cutui sa apuce vreuna. Iar in retorica lui “predica” duminicala, Cibanul cel Tzantos si Falos, tuns plastic, la costum și cravata, cântă și învarte cu regularitate flanșneta lui personala, din care răsună mereu aceeași somnolenta cântare teritoriala “a binecuvantarii locale”, mereu în pace și-n liniste, in jurul unor mese lungi incarcate impresiv “de bunatati si dragoste de casta” unde iarba-i grasa, grasa și mustoasă , iar cupa pentru “mulsul laptelui “,cât mai larga si mai spatioasa!

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

One Comment

  1. „Doamne, Tata Sfinte, fi laudat in veci de veci,”
    pana acum nu stiam ce inseamna a lua Numele Domnului in desert…

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: