Religia Avon

În timpul unui test, o elevă de-a treişpea răsfoieşte o revistă Avon. Parfumuri, creme, rujuri, rimel… La test însă, nu ştie nici un răspuns!

La clasa următoare, Avon prezent din nou pe bancă. O blondă şi o brunetă stau cu nasul în el. La hartă însă, pentru ele Uniunea Europeană e în America!

În cancelarie, 3-4 cataloage Avon. Unul chiar lângă un manual de Religie! O profă de electronică e dealer. După lămpi, leduri şi becuri predate la ore, doamna mai vinde şi rujuri. Ori apă de colonie, piatră ponce sau gel de duş. Colegelor sau personalului auxiliar.

Am întrebat liceeni „de ce Avon?”. „Să arătăm bine”! „Pe afară da, dar înăuntru?”. Tăcere. Şi liniştea e un răspuns.

De dimineaţa până seara, alergăm după Avon. Vrem să arătăm bine, să mirosim bine, să fim trendy. Cool. Cu preocupări pentru look. Avon a devenit o adevărată religie! Promovează atâţia schwarzenegeri şi zăvorance, cu ţoale de firmă, cu gipane şi genţi tapetate în svaroswsky. Dar când deschid gura nu şti dacă trebuie să râzi ori să plângi! Pentru că aurul, oricât de mult ar fi, nu ţine loc de neuroni.

Oamenii se chinuie în săli de fitness, se prăjesc în solarii de bronzat, fac posturi prelungite (chiar şi-n zilele de dulce), se cremuiesc, geluiesc, înroşesc plăcile de îndreptat păr. Părul e obligatoriu vişiniu, sau negru cum e mura, şi la 75 de ani! E religia „trupul să arate bine, că înăuntru…, nu ne vede nimeni!”. Nu contează dacă urăşti, dacă furi, dacă-ţi înşeli partenerul. Şi nici dacă ţi-a sărit muştarul în autobuz, în supermarket sau benzinărie. E suficient să-ţi arăţi butonierele la Seroussi!

E drept, religia Avon ne face frumoşi. Arătoşi. Dar cui îi foloseşte să ajungă frumos în coşciug?

Hristos nu pune preţ decât pe sufletele. Nu investiţi mai mult în Avon decât în suflet! Numai el e nemuritor în dvs…