„Când moare un trandafir? Când l-am tăiat din grădina sau când s-a uscat în glastră?”, am întrebat azi nişte liceenii care se joacă cu păcatul.Unii au spus că atunci când s-a uscat, alții când s-a veştejit. „Când l-am tăiat din grădină! Pentru că nu mai are contact cu planta mamă, cu radăcina”, am finalizat.
Când şarpele a adus Evei un desert cu gust de moarte, nu doar femeia, ci şi Adam s-a desprins din Dumnezeu. Chiar dacă au mai trăit vreo 900 de ani. Păcatul le ucisese sufletul.
Moartea oamenilor nu-i bruscă, ci e un proces lent. Nu murim deodată, ci în timp. Începem să murim odată cu prima ţigară, primul pahar, primul desfrâu. Murim îndată cu primul blestem rostit, prima răzbunare aplicată, prima neascultare de Dumnezeu. Un singur păcat e suficient să ne ucidă! Iar fiecare zi, e un sărut mai aproape de moarte.
Nu așteptați să vă ofiliti, să vă tremure barba, să aplaudaţi cu genunchii, să aveți părul nins, sau să vi se tulbure ochii, ca să vă pregătiți de moarte. De sfârșit. N-o ignoraţi, si nici nu fugiţi de Dumnezeu.
Încercaţi să rămâneti ancoraţi în Hristos Isus, să staţi legaţi strâns de tulpină. Dacă v-ați desprins de El, deja ați murit! Nu mai rămâne decât o vreme, un timp să vă confirme!
Să fiţi trandafirii lui Hristos! Veşnici, plini de suc şi verzi!
Scris de Nicolae Geanta – nicolaegeanta.blogspot.ro
--
“ Citești Scripturile cu alți ochi atunci când vezi efectiv locurile în care s-au derulat evenimentele descrise.
Prin agentia Oxentia Tourism ai acum ocazia să vizitezi Israelul.
Pentru rezervări sună la: +40.746.675.313
+40.742.684.415
--
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
