Era o seară călduroasă de vară şi tocmai venisem de la prietena mea, manichiurista. Îmi făcuse unghiile şi mă simţeam bine cu ele. Ajung în faţa casei şi mă pun pe bancă să mă odihnesc puţin. Un băiat tot trăgea fetele de păr şi le bătea chiar. Mă ridic de pe bancă iritată de acea scena şi-i spun că nu-i frumos ce face, că un băiat trebuie să se comporte frumos cu fetele, nu aşa de brutal. Mă întreb de unde ştia să bată într-un aşa fel.  Se uită la mine şi îmi zâmbeşte. Îi zâmbesc şi eu. Ştie că sunt „pocăită” şi se uită la unghiile mele proaspăt făcute. „Pocăiţii n-au voie să se facă pe unghii!”, îmi aruncă el cu ciudă şi apoi se ia iarăşi la bătaie cu fetele. Tresar. Mă sperii de ceea ce îmi spune. De ce nu a fost învăţat că nu e bine să se comporte astfel între oameni, dar a fost învăţat în schimb cum să recunoască „pocăitele” după unghii.

Îl privesc cum fuge după fete cu intenţia de a le bate, apoi încearcă să se arunce şi la mine. Îl opresc şi-l întreb şi eu frumos: „Dar tu arăţi ca un pocăit când faci toate astea?”. Se uită la mine şi mi se desprinde din braţe şi îmi răspunde simplu: „Nu! Nici nu vreau să arăt.”. Oftez dezamăgită şi mă rog în gând pentru călăuzire, pentru ca Dumnezeu să-Şi arate slava în toate astea. Deodată sunt năpădită cu idei despre cum i-aş putea arăta acestui copil adevărata pocăinţă. „Uite ce e, îi spun eu cu blândeţe, pocăinţa nu stă în unghiile mele. Nu ele decid dacă eu voi merge în Iad sau în Rai. Dacă Dumnezeu ar gândi astfel şi am ajunge în Rai după unghiile nefăcute, atunci ar fi prea uşor să fii pocăit.” Îl privesc înţelegător, el numai îmi zâmbeşte şi adaugă: „Nu-i adevărat, unghiile contează.”. „Ba nu!”, îi răspund eu oarecum speriată de felul în care el şi mulţi alţi oameni privesc pocăinţa. Biblia spune că nu trebuie să ne temem de zilele în care vom fi nevoiţi să vorbim în faţa oamenilor despre Isus, pentru că El însuşi prin Duhul Sfânt va vorbi prin gura noastră. Chiar am simţit în acele momente cum cuvintele îmi veneau pe buze de nicăeri!

„Vino cu mine până la magazin.”, îl îndemn eu pe băiatul acela. Vine. Mergem amândoi liniştiţi până la magazin, îi cumpăr şi lui ceva, iar afară ne apare în cale un băieţel îmbrăcat zdrenţăros şi ochii săi mari şi verzi îmi zâmbesc. Mă cunoaşte. Şi eu pe el. Îi zâmbesc şi eu şi-l întreb ce face. El se bucură foarte mult că vorbesc cu el şi îmi răspunde la întrebare. Băiatul acela care a venit cu mine ne priveşte pe amândoi puţin mirat şi nu înţelege de ce eu vorbesc cu băieţelul acela. Îi dau câţiva bănuţi acelui băieţel şi faţa lui se luminează şi mai tare. Ne luăm la revedere şi el intră în magazin. Băiatul de lângă mine mă priveşte puţin şocat şi nu mai înţelege nimic din toate astea. „De ce i-ai dat bani la ăla?”, mă întreabă el cu autoritate. Zâmbesc mulţumită. „Asta-i adevărata pocăinţă, îi răspund eu privindu-l cu drag, aşa vrea Isus să facem!”. Se încruntă puţin şi îmi răspunde: „Eu nu i-aş fi dat niciun ban!”. „Asta ar fi făcut Isus.”, îi răspund eu iarăşi. Pe el nu-l interesează prea mult vorbele asta şi-şi desface pofticios dulciurile ce i le-am cumpărat. Sunt bucuroasă!

Am vrut să scriu despre această întâmplare din viaţa mea ca să arăt ceva. Adevărata religie nu constă în a nu avea unghile făcute, împletituri de păr sau bijuterii, ci este ceva mai mult. Este o chemare sfântă de a ne revărsa vieţile noastre pentru cei neajutoraţi şi lipsiţi, şi de a ni le revărsa cu dragoste! Nu există o bucurie mai mare decât să faci ceea ce ar făcut Isus dacă ar fi fost în acel loc. El nu ar fi condamnat, ci S-ar fi revărsat pentru cei în lipsă. Şi-ar fi făcut timp să-i înveţe adevărata pocăinţă şi chiar Să le vindece rănile, Să le dea răspunsuri la întrebări. La asta suntem chemaţi toţi cei ce suntem „pocăiţi”, sau cel puţin cei ce vrem să fim. Nu este o cale uşoară, dar este cea mai plăcută din toate căile din lume. Ştiţi de ce? Pentru că duce numai în Sus, pe când celelalte duc în jos! 🙂

Frumuseţea adevărată. Ceea ce caută fiecare femeie.

29/09/2012

by Admin

“Frumuseţea interioară este frumuseţea care contează!”, aud spunându-se adeseori. Dar femeile care afirmă acest lucru îl spun îmbrăcate într-o fustă mini şi o bluziţă transparentă care să le dezvăluie puţin mai mult decât trebuie. Da, frumuseţea interioară a unei femei este frumuseţea  pe care o caută toate femeile de pretutindeni. Dar nu ne putem aştepta să posedăm o astfel de frumuseţe dacă noi încă nu credem asta şi ne folosim încă de îmbrăcămintea sumară şi machiajul seductiv ca să ne scotem în evidenţă.. frumuseţea. Atunci care-i toată pălăvrăgeala despre frumuseţea interioară pe care noi o dorim, dacă nu suntem dispuse să “ne aranjăm ca s-o scoatem în evidenţă”? Şi frumuseţea interioară nu este atât de uşor de scos în evidenţă! Nu ai nevoie numai de un ruj roşu şi de o rochiţă mulată ca să ieşi în evidenţă, ci e nevoie de ceva mai mult. O inimă curată, în primul rând!

Dacă inima ta este curată, atunci vei dori să ai parte de ceva curat şi autentic. Frumuseţea interioară pe care toate ne-o dorim nu este numai o dorinţă care ar trebui să rămână neîmplinită, ci este un lucru după care ar trebui să alergăm. Frumuseţea autentică nu este cea exterioară, ci cea interioară. O femeie frumoasă este o femeie a cărei viaţă este un exemplu bun de urmat pentru altele, o femeie care nu mai trăieşte pentru ea însăşi, pentru nevoile şi aşteptările ei, ci trăieşte pentru scopuri mai înalte. Nu putem fi frumoase dacă nu-L cunoaştem pe Dumnezeu, pentru că El este Autorul frumosului şi de la El va trebui să ne inspirăm. Deşi oamenii etichetează femeile după ceea ce le văd ochii, Dumnezeu vede exact opusul. Pentru El, o femeie frumoasă este o femeie care slujeşte altora. Cu o astfel de lady Se laudă El! Lui nu-I pasă dacă suntem grase sau slabe, frumoase sau urâte, Lui îi pasă de ceea ce ne poate face pe noi frumoase. Şi El nu se referă la tehnicile omeneşti, ci la cele cereşti.Femeilor li se înseninează faţa şi le strălucesc ochii atunci când fac lucruri din inima lor avidă după dragoste. Sunt bucuroase atunci când fac lucrurile cu dragoste, când fac pe alţii oameni fericiţi. Cel puţin, eu asta văd la mama mea! Inima le bate mai tare atunci când pot ajuta pe cineva în nevoie, când îşi revarsă vieţile pentru ceilalţi şi când învaţă să se accepte aşa cum au fost create. O femeie frumoasă este o femeie care are curajul să spună din inimă: “Te laud că m-ai făcut o făptură aşa de minunată!”, deşi oamenii nu ar avea aceeaşi părere. Căci până la urmă, la ce foloseşte părerea omului? La nimic, vă spun eu. Oamenii sunt numai nişte simpli spectatori care vin, îşi dau cu părerea, şi pleacă. Dumnezeu îţi spune că eşti frumoasă de tot şi că n-ai niciun cusur. Îţi dai seama, Creatorul Universului, să-ţi spună asta? Dacă nu El este expert în frumuseţe, atunci cine să fie? Omul, a cărui părere se schimbă ca şi vremea?
Chiar dacă societatea în care trăim caută frumuseţea exterioară şi dezapreciază femeile “care nu sunt frumoase” (sau mai bine zis pe placul ochilor lor), noi nu ar trebui să căutăm să mulţumim pe om. Oricât de frumoasă aş fi, întotdeauna va exista cineva care îmi ca critica ba trăsăturile faciale, ba greutatea corporală. Nu vreau să caut să mulţumesc pe om, vreau să-L mulţumesc numai pe Dumnezeu. Am nevoie să mă împodobesc cu podoabele sfintelor femei.

Femeile cu adevărat frumoase sunt femeile care luptă cu ele însele pentru asta. Nu cele care luptă cu kilogramele în plus, ci cele care luptă cu presiunea din partea mass-mediei şi chiar cu gândurile lor, sunt cele care reuşesc să depăşească miturile, cum că dacă nu ţi-ai cumpărat acele haine nu eşti frumoasă.
Frumuseţea care răpeşte cu adevărat inima unui bărbat (tot adevărat) este numai frumuseţea nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, de mare preţ în ochii lui Dumnezeu.
Astăzi am citit despre Lizzie Velasquez, una dintre cele mai frumoase femei pentru mine, chiar dacă oamenii i-au spus să se spânzure şi să dispară de pe faţa pământului. Lizzie s-a născut cu o boală rară care nu-i permite să se îngraşe şi care aproape a orbit-o. Deşi ea a fost desemnată cea mai urâtă femeie din lume pe baza felului în care ea arată, totuşi, câţi dintre oamenii care au desemnat-o astfel i-au cunoscut inima, astfel încât să pună un asemenea verdict dur? Câţi dintre ei şi-au făcut timp s-o descopere pe Lizzie, nu pe cea mai urâtă femeie din lume? Aşa este lumea. Judecă după aparenţe şi pune preţ pe ceea ce piere. Este greu să fii un crin printre spini, este dificil să cauţi frumuseţea interioară, dar este o călătorie palpitantă ce-ţi umple inima cu nespuse bucurii şi-ţi face visele să devină realitate.
Dragă femeie, înfrumuseţează-te cu machiajul ce-ţi face faţa să radieze, din inimă. Îmbracă-te cu hainele tăriei şi slavei şi teme-te de Domnul. Astfel vei căpăta adevărata cinste.

Articol scris de: Milena Cismașiu – intrebarileinimii.blogspot.ro

Imagine preluată de pe: http://www.deviantart.com

“ Citești Scripturile cu alți ochi atunci când vezi efectiv locurile în care s-au derulat evenimentele descrise.
Prin agentia Oxentia Tourism ai acum ocazia să vizitezi Israelul.
Pentru rezervări sună la:   +40.746.675.313
+40.742.684.415