IMPAS NAŢIONAL

Mă simt dintr-o dată siderat de infatuarea care-i caracterizează pe unii care s-au trezit mânaţi de un simţ patriotic să-şi dea cu parerea despre ultimele evenimente privind destituirea din funcţie a Preşedintelui României. Indolenţa de care a dat dovadă, cei drept, poporul român, de la revoluţie până în prezent, oferă o aură aproape infinit mai mistică acestor sărmani oameni care pretind că înţeleg cum funcţionează lumea. Ignoranţa a ajuns să pătrundă tainele societăţii şi contigent, să înţeleagă şi să urmărească fiecare piesă parte din acest imens angrenaj pe care noi îl numim politică. Mă rog, politică românească.

Riscând să creez un antagonism, nu reuşesc totuşi să găsesc răspuns pentru atitudinea Anti-Basescu care a cuprins inima zecilor de mii sau poate milioanelor de români. De unde această ură faţă de omul căruia i-am acordat toată încrederea noastră două mandate prezidenţiale? După ce în 2007, pentru prima dată după mult timp, s-a facut auzită voinţa poporului român, la referendum, unde ne-am ales din nou preşedintele.

Acum am ajuns în acelaşi impas, doar că de această data, puterea politică din România a avut mare grijă să atragă, prin manipulare în masă, poporul de partea ei. Ne-au minţit, şi caracterizaţi de frivolitate, ne-am prostituat intelectul şi declarăm fără ruşine că aceasta vrem noi. Ce vrem cu adevărat? O viaţă mai bună? O pensie mai bună? Căci încă nu reuşesc să înţeleg prin ce mijloc, demiterea lui Traian Băsescu, va rezolva problemele noastre ale tuturor. Cred că ar trebui să ne oprim din a mai arăta cu degetul şi să înţelegem că noi suntem problema, că ne furăm singuri căciula.

Este adevărat că atunci când şi-a anunţat candidatura, două mandate la rând, Traian Băsescu s-a prezentat în faţa poporului cu promisiuni dezirabile fiind în acelaşi timp caracterizat de exuberanţă, şi cei drept, aceastea ne-au copleşit în aşa măsură încât l-am votat ca să ne reprezinte. Dar ne-a cam dezamăgit pe toţi. Nu pot însă să accept că un singur om, chiar un om cu prerogativă, este cauza şi factorul de întreţinere a acestui impas naţional. Cred că românul este obişnuit să primească, dar nu să şi ofere. Fiecare imputăm vina noastră unui reprezentant de stat, doar ca să ne împăcăm conştiinţa şi să dormim liniştiţi. Totuşi, în primă instanţă noi suntem factorul de întreţinere a acestui impas pe care îl îmbrăţişează astăzi România.

Aş trece în revistă un exemplu scurt şi clar de nonşalanţă şi inechitate. Un exemplu din economie, pentru că asta ne deranjează pe toţi. Aşteptăm ca Traian Băsescu să mărească salariile şi pensile pentru că a făcut promisiuni şi mai târziu scuze nejustificate, dar între timp nu avem nicio problemă să muncim la negru. O mare majoritate avem în cartea de muncă salarii minime privind economia, însă banii câştigaţi la negru sunt mai mulţi decât cei din care cotizăm la stat. Cotizaţii  insuficient dovedite, din care statul trebuie să se administreze, să le ofere părinţilor şi bunicilor noştri o pensie, o asistenţă socială celor cu probleme, suvenţii de stat, salarii etc. Întrebarea care se naşte inevitabil este următoarea: “dacă România nu cotizează, de unde bani pentru ca promisiunile să se materializeze?” Dar în momentul de faţă, când piaţa la negru are o mai mare desfacere decât piaţa cotizantă prin taxe şi impozite, noi ar trebui să ne plecăm capul şi să recunoaştem că nu suntem cu nimic mai cinstiţi decât sunt ei. Omul de rând a fost primul care a găurit corabia, şi ea se scufundă. Căţăraţi pe catarg, în ultimul ceas, dăm vina pe el, când vina ne aparţine.

Intenţia mea nu este aceea de a apăra onoarea lui Traian Basescu, ci de-a trasa în linii mari câteva adevăruri. De-a arăta oamenilor că schimarea trebuie să înceapă cu noi. Ar trebui să uităm de banii câştigaţi la negru şi să cotizăm la stat din întreg salariul, chiar dacă ei(banii) vor fi mai puţini. Să plătim taxele şi impozitele la timp. Să ne facem datoria faţă de societate, iar mai apoi să dezvoltăm pretenţii.  Până atunci, oricine s-ar ridica să guverneze, va lucra cu ce va avea…fonduri insuficiente. Dar noi suntem schimbarea!

P.S. Nu pretind că în cateva cuvinte am reuşit să surprind întreg mecanismul politic, nu pretind că ei nu au nicio vină, dar întâi trebuie să ne schimbăm noi şi apoi vom putea să-i schimbăm şi pe ei(cu totul).

Scris de DAN PETRESCU – danpetrescu88.blogspot.ro