Iubirea, sentiment unic?

Nu ştiu voi, dar eu când mă gândesc la iubire îmi tresaltă inima. Îmi tresaltă inima pentru că nu consider că există sentiment mai nobil, cuvânt mai slubim ca iubirea.Când iubim o facem din toată fiinţa şi cu toată inima, ne dăruim pe noi şi îi dăruim inima noastră persoanei iubite. Dar aceasta este partea bună a lucrurilor. Nu se poate ca niciodată când te-ai gândit la iubire să nu te fi gândit şi la o inimă frântă.

De obicei, în perioada adolescentină ne îndrăgostim pentru prima oară şi totul ni separe roz şi perfect. Încetul cu încetul, ajungem să ne lovim de realitate atât de brusc, încât nu conştientizăm ce se întâmplă de fapt. Nu ştim de ce simţim că inima stă gata să ne iasădin piept, de ce parcă uneori încetează să mai bată şi de ce simţim nevoia să ne ghemuim şi să ne strângem cu genunchii la piept şi mâinile peste ei. Rămânem surprinşi de noi atunci când pentru prima oară, plângem de fericire. Ni se pare un sentiment atât de ciudat,de înălţător şi în acelaşi timp euforic! Suntem oameni şi de aceasta trebuie să parcurgem diferite etape. Unii dintre noi se vindecă mai uşor după unele „dezamăgiri” în dragoste înviaţa adolescentină, alţii rămân cu sechele pentru totdeauna.

Dacă vei căuta o definiţie la cuvântul „iubire” toţi îţi vor da definiţia proprie,adaptată la viaţa lor sentimentală. Nimeni nu a zis că iubirea este pentru toată lumea lafel. De aceasta ne simţim atât de speciali când iubim, pentru că iubim diferit, iubim altfelşi iubirea ne face să ne simţim speciali tocmai prin prisma unei posibilităţi de a simţi şi trăi un sentiment în felul tău.

Cert este că iubirea nu va fi întrecută niciodată de alt sentiment. Această frumuseţe dată de Dumnezeu este atât de dorită şi râvnită de oameni încât sunt în stare să facălucruri nebănuite pentru a o obţine. Tu ce crezi că este iubirea şi până unde ai fi dispus sămergi ca să poţi avea parte de ea?

Alina Ilioi