Îmi e dor de ea.

 Când am fost vara aceasta la orfelinatul ce mi-a rămas întipărit în inimă, nu m-am gândit că îmi voi face o prietenă de suflet care să mă înţeleagă atât de bine. Numele ei este Maria şi este o fată deosebită cu ochii verzi şi cu părul lung şi castaniu. Îmi amintesc că se întunecase şi ne adunasem cu toţii la masă să mâncăm porumb fiert. Eu fiind fata nouă, am căutat să mă împrietenesc cu cei de acolo şi pe Maria o simţeam aproape de inima mea, şi nu mare mi-a fost mirarea când am rămas singure la masă după ce toţi plecaseră la culcare şi am povestit mai mult de o oră. Timpul zburase pe lângă noi şi nici măcar nu ne-am dat seama de asta. Cred că aşa se întâmplă când găseşti pe cineva şi îi spui că sunteţi „kindred spirits”. Am descoperit că avem atâtea lucruri în comun încât amândouă am rămas uimite de faptul că ne asemănam atât de mult. Aveam pasiuni comune, precum scrisul şi cititul. Ea mi-a recitat poezia scrisă de ea, dedicată tatălui ei ce murise când ea era doar un copil. Eram două fete singuratice ce s-au regăsit şi au povestit în liniştea nopţii. Maria este una dintre cele mai deosebite fete pe care le-am întâlnit pentru că sursa frumuseţii ei vine din relaţia cu Mirele ceresc.Adevărul este că Dumnezeu ştie de cine avem nevoie şi la momentul perfect aduce acea persoană în viaţa noastră. Cred că Maria avea nevoie de mine şi eu de ea. Mi-a spus că sunt prima fată care îi împărtăşeşte pasiunile şi o înţelege. Şi eu am simţit că mă înţelege şi ştiu că Maria a fost răspunsul rugăciunilor mele. Următoarea zi, eu şi Maria eram nedespărţite. Am aflat că ea era singura fată de acolo care le era de un real folos femeilor la curăţenie. „Cred că munca pe care o depun aici îmi va fi răsplătită”, îmi spunea ea în timp ce spăla câteva borcane în arşiţa soarelui. Niciodată nu m-am gândit în felul acesta la treburile casnice, dar afirmaţia ei mi-a deschis mintea să înţeleg că… munca ei va fi răsplătită. Deşi am stat doar două zile cu ea, Maria mi-a intrat în suflet. Şi eu ei. La masă, m-a îmbrăţişat dintr-o dată şi la plecare la fel. Amândouă aveam lacrimi în ochi şi i-am promis că-i voi scrie o scrisoare. Ca amintire, i-am dat un lănţişor făcut de mine. Maria e o fată cum rar am întâlnit şi cred că dacă îţi doreşti o perlă trebuie să sapi adânc ca s-o găseşti, şi Maria este una dintre rarele perle ale unei lumi decăzute. O fată liniştită care nu umbla după băieţi asemenea  fetelor de vârsta ei. Am observat că se ferea să vorbească urât despre cineva. Un lucru rar întâlnit în zilele noastre..
Trebuie să avem mare grijă cu privire la prietenii pe care ni-i alegem pentru că, fie că vrem sau nu, vom deveni ca ei. Din nefericire, am văzut multe cazuri în care o prietenie rea a stricat obiceiurile bune. Şi vreau să vă spun că cea mai mare comoară a noastră este inima. Cred că ar trebui să avem grijă pe cine lăsăm să intre în ea..

Îmi e dor de Maria.

Scris de Milena Cismașiu – sursa:  intrebarileinimii.blogspot.ro