Prizonieri în secolul vitezei

Mă gândeam profund la zilele pe care am ajuns să le trăim. Cu fiecare zi trecută, ne înmormântăm tot mai mult sufletele şi trupurile epuizate de atâta muncă. Trăim în ghetoul creat de sistemul social şi de mai marii „rechini” globali. Ne mulţumim cu atât de puţin… mergem somnambuli pe stradă, nu mai ştim să oferim un zâmbet, nu mai ştim să socializăm (de când cu noua tehnologie), ne ascundem în faţa unui monitor, ne dăm drept cine nu suntem, ne mulţumim doar cu o imagine virtuală şi trăim doar pentru a mânca şi a polua.

Mă sperie copiii din ziua de azi, care nu ştiu bine să vorbească, dar manevrează tastatura şi mouse-ul ca un „om mare”. Copiii şi-au pierdut copilăria. Nu îi mai vezi alergând pe stradă, sărind coarda, jucând „Şotron”, „De-ascunselea”, etc. Copiii din secolul vitezei sunt nervoşi de mici, stau în faţa TV-ului pe Animax şi îşi otrăvesc mintea şi sufletul cu nişte desene animate horror, care le produc agitaţie şi în subconştientul lor creează o imagine murdară a tot ceea ce au în jur. Unde e uliţa bunicilor plină de copii? Azi s-a mutat în cluburile de net unde copiii pot „savura” jocul copilăriei contemporane „în reţea”. Unde e fugitul la scăldat şi furatul cireşelor? E înlocuit cu furatul din magazine şi piratatul de pe net. Şi mă gândesc la profundele versuri eminesciene: „Astăzi chiar de m-aş întoarce / A-nţelege n-o mai pot… / Unde eşti, copilărie, / Cu pădurea ta cu tot?”. Copiii nu se mai ştiu bucura de nimic, plus că sunt îndopaţi cu tot felul de alimente nesănătoase. Şi am ajuns să le cumpărăm, datorită publicităţii care ne orbeşte şi ne urmăreşte la tot pasul, alimente care îi transformă în cobai. Ne îngropăm copiii de mici, dopându-i cu PC, TV şi tot ce se poate cumpăra din magazine, e colorat şi arată bine, iar în organism ajunge să roadă precum un vierme. Din păcate frumosul e doar la suprafaţă, pe când interiorul e putred şi miroase greu a mortăciune industrială.

Ce să mai zic de tineri… Nu mai au timp să citească o carte, nu mai au timp de lumea reală, trăiesc în virtualul creat de ei, au cearcăne la ochi şi nu se mai ştiu comporta în societate. Oare câţi dintre tinerii contemporani au citit în ultima vreme „Bunele maniere” şi să le pună în practică? Dacă mă duc cu tramvaiul aud din gura lor numai injurii şi nu mai ştiu ce este bunul simţ. Lumea jocurilor on-line, messenger-ul şi forum-urile au luat locul civilizaţiei. Trăiesc în spaţii restrânse, discoteci, cafenele, bar-uri, viaţă de noapte… şi cam atât. Unde este tinereţea de altă dată? Cine mai foloseşte azi pixul şi foaia să scrie o scrisoare? Ne-am învăţat cu poşta electronică, rapid, sigur şi gata tot ce am avut de zis. Uff în curând o să uităm să mai scriem, fiind obişnuiţi doar cu tastatura.

La locul de muncă nu mai avem nici un cuvânt de zis. Am devenit roboţi care execută doar ceea ce li se zice, fără să mai gândească. Şi e atât de simplu să faci doar puţin şi prost… decât să-ţi pui mintea la contribuţie în a realiza mult şi bine… Oare cum era viaţa când nu existau atâtea telefoane? Azi, avem 2 sau 3 telefoane personale, plus telefon de serviciu… şi uite aşa trăim în lumea undelor, şi nu realizăm ce mult ne radiem creierul stând toată ziua cu urechea în telefon. E un coşmar viaţa pe care o trăim noi în prezent. Toţi suntem nervoşi, nu mai avem timp să-i ascultăm pe cei din jur. Turuim toată ziua ca un motor încins, crezând că avem dreptul doar să fim ascultaţi iar noi suntem scutiţi în a-i asculta pe cei care au nevoie de noi. Toţi ne pretindem şefi, dar nu ştim să oferim respect şi bun simţ.

Un alt aspect e cel spiritual, care este neglijat cu desăvârşire. Preferăm să stăm închişi între patru pereţi, să savurăm un film fără nici un mesaj, poate ne-am învăţat să mâncăm tolăniţi în pat, cu laptopul în braţe, că vorba aia „mai adăugăm puţin timp la pierderea timpului”. Ce viaţă de risipă. Păcat de aerul ce îl respirăm degeaba. Suntem dependenţi de internet, telefoanele mobile, cuptorul cu microunde, mâncare fast-food şi maşina fără de care nu mergem nici până la colţul străzii. Nu mai ştim să petrecem timp cu noi înşine. Sufletul nostru se topeşte de dor în a sta de vorbă cu noi, dar l-am transformat cu trecerea timpului într-o inimă pusă la uscat, precum rufele pe aţă.

Când Dumnezeu a creat lumea, El nu a făcut doar materie trecătoare. Omul este compus din trup, suflet şi duh. Trupul e materie, trecător, se urâţeşte cu trecerea vremii, dar sufletul rămâne veşnic tânăr, atunci când este cu adevărat băgat în seamă şi „hrănit”. Sufletul e acela care are nevoie să se contopească cu natura, cu libertatea nemărginită a cerului. Sufletul moare dacă e ţinut într-o lume limitată. El este liber să zboare. A fost creat să fie nemuritor.

Ştiţi că legătura om – natură întinereşte? Menirea omului nu este să stea închis. Omul are nevoie de libertate şi strânsă legătură cu natura. Atunci când stai singur în natură, asculţi cântecul păsărilor, simţi adierea vântului, auzi susurul izvorului… inima ta e hrănită. Muzica frunzelor căzute agale pe covorul de iarbă, te îmbie la o plăcută armonie şi îţi aduce aminte că viaţa trece, trupul se descompune, dar ce ai făcut pentru suflet rămâne veşnic.

Sufletul tânjeşte după singurătatea cu tine, omule. Nu te mai lăsa manipulat de bani, tehnologie, job, viteză… opreşte-te din nebuna alergătură prin viaţă şi stai se vorbă cu sufletul tău. E tot ce ai nevoie pentru a te regenera. Puterea gândirii pozitive porneşte de la suflet care îşi găseşte resursele în inima naturii. Gândirea pozitivă te poate vindeca. Am văzut cazuri de oameni vindecaţi de cancer prin puterea minţii, printr-o gândire pozitivă şi optimistă.

Mulţi am ajuns să fim depresivi şi la fiecare pas cunoaştem persoane bolnave de cancer. Modul superficial de trai şi hrănitul fără băgare de seamă, ne-au transformat în „mumii robotizate”. Trăim, dar nu mai trăim noi. Avem creierele spălate de atâta negativism cât este în jurul nostru. Suntem bolnavi, săraci şi proşti, pentru că adevăratele valori nu înseamnă bani şi putere, ci stă în faptul de a te regăsi pe tine însuţi.

Deşi timpul a ajuns să se ia la întrecere cu viteza luminii, noi, generaţia de azi putem schimba ceva. Dacă nu pe cei din jur, ne putem schimba pe noi înşine în mai bine. Mâncând sănătos, trăind frumos, renunţând la tot ce ne radiază şi poluează, putem creiona o lume mai vie, mai sănătoasă, mai longevivă. Puterea e în mâinile noastre, depinde doar de noi cum o folosim. Şi sufletul lăsat să zboare liber în lumea lui ne va transforma în oameni integri, cu capul pe umeri, care ştiu ce vor şi unde vor să ajungă. Nu te mai lăsa prizonier în ghetoul rece al neumanităţii!

Fă-ţi timp pentru suflet că să trăieşti veşnic fericit!

Editorial scris de Florina Patru…© www.crestintotal.ro

Citeste mai multe editoriale de Florina, Te astept in fiecare Sambata