Goana după fericire îl supără pe copil, maturizează adolescentul, îl seacă de sănătate pe adult, umple de regrete pensionarul și în final dă lovitura de grație bătrânului nefericit.
Copilul. Este cel mai fericit individ de pe fața pământului, chiar dacă nu știe asta, însă pe măsură ce crește, sondează asiduu în craterele propriei nefericiri.
Tânărul. Are timp și sănătate, dar își dorește cât mai mulți bani. E frustrat, nefericit și doritor de mulți bani. Timpul și sănătatea îl plictisesc fără bani.
Adultul. Cu prețul sănătății sale se zbate disperat să câștige cât mai mulți bani. Se sacrifică, dă din coate, se luptă și reușește să aibă bani. Mulți 💰bani! Dar i se șubrezește sănătatea și nu mai are timp de soție/soț, de copii și de părinții bătrâni. E ocupat să câștige bani.
Pensionarul. Are bani, are timp, dar nu mai are sănătate! O mare parte din bani o dă pe sănătate. Timpul liber îl disperă, și noaptea se trezește că nu are ce face, iar banii sunt cheltuiți de descendenți.
Bătrânul. Pune toate verbele fericirii la timpul trecut: am fost copil, am fost tânăr, am fost și fericit dar nu știam asta, am avut și sănătate, am avut bani, am realizat multe, nu am avut grijă, nu am fost atent, nu am știut să[…] Apoi oftează adânc și afirmă cu ultimele cuvinte: „Oh, dacă aș mai fi o dată copil, sau tânăr! Dacă aș mai avea eu sănătatea de altă dată! Dacă aș mai trăi o dată! Dacă aș putea da timpul înapoi”
Își adună apoi mâinile la piept, își trage picioarele în pat, respiră tot mai rar și tot mai gol, îi vine poftă de mâncarea lui preferată, apoi închide ochii…și închiși rămân pentru totdeauna…
Concluziile: Timpul prețios pe care îl putea petrece cu familia s-a scurs. Sănătatea a pierdut-o câștigând bani. Timpul îi va ajuta pe descendenți să te uite mai lezne. Iar 💰 banii rămași vor fi cheltuiți de alții! Așa moare omul nefericit.
Înțelepciunea care vine de sus te învață citeste mai mult
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
