Interviu cu Lumi Ciuciumis

“Cred ca Domnul canta inimii mele iar eu Ii redau cantarea.”

Pe Luminiţa o cunosc de o viaţă. Drumurile noastre muzicale s-au intersectat adesea. O persoană îndrăgostită de Cer, un spirit al închinării profunde, o prezenţă care te conectează instantaneu cu înălţimile. Dincolo de faptul că este O VOCE uriaşă a muzicii creştine contemporane româneşti, Luminiţa este pentru mulţi un mentor, un slujitor, un model, un lider, un om al lui Dumnezeu care a depăşit limitările şi barierele impuse de diverse sisteme şi a putut zbura liber către Domnul, o inima care bate pentru cei pierduţi, un caracter frumos, slefuit cu grijă prin smerenie, lacrimi şi, deseori, prin frângere. Cred că Luminiţa cunoaşte la fel de bine culmile cele mai înalte şi văile cele mai adânci.

Chris: Luminiţa, în primul rând mulţumesc că ai acceptat să avem acest dialog! Îmi amintesc perfect ziua în care ne-am întâlnit prima oară, era în vara anului 1996, la un festival la Peştera Urşilor. Acolo, dintre multele trupe, care se străduiau să-şi facă simţită prezenţa, auzită măiestria şi ascultaţi decibelii, a urcat la un moment dat o fată micuţă de statură, care nu ar fi atras deloc atenţia prin prezenţa ei, cu batic pe cap, cu fustă lungă şi cu chitara în mână. De la primele acorduri, liniştea s-a aşternut peste auditoriu. Totul a încremenit brusc, parcă natura însăşi s-a aplecat să-i asculte cântecul. A fost un moment superb, înălţător, plin de vibraţie. Este vorba de tine, desigur,  Luminiţa, tu îţi mai aminteşti cum au fost vremurile începutului?

Luminita: Îmi amintesc…

De dragul lui Isus, am lăsat tot ce reprezenta pentru mine TOTUL.

Muzica era identitatea în care umblam…oamenii mă ştiau, strigau după mine pe stradă, eram cunoscută ca “Luminiţa cu voce de aur” … (exclud partea în care copiii râdeau de mine, îşi dădeau coate şi spuneau: “uite-o pe fata aia cu nasul mare care cântă frumos!”) Îmi doream o carieră în muzică, eram pregătită să dau lumii bogaţia pe care o aveam, dar lumea nu era gata să primească această bogăţie, oricum, în forma  simplă pe care o deţineam atunci: “un dar valoros ambalat prost”-spuneau ei… Profesorul meu de canto şi mentorul meu muzical, Constantin Ştefănescu, îmi spunea: “Luminiţa, eşti tu conştientă de ce deţii? De ceea ce a pus Divinitatea în tine?”…ştiu că zâmbeam şi atât, mie îmi plăcea să cânt şi cântam…restul nu mă interesa.

Cînd inima mea l-a întâlnit pe Ceatorul ei, după care tânjea …de dragul Lui, am renunţat la muzică. Şi trei ani nu am mai cântat, timp în care am fost în şcoala zdrobirii “eu”-lui, în care vasul meu a fost curăţat, transformat, am primit o identitate  nouă în Isus,  şi am devenit cu adevărat un dar preţios care putea fi dăruit oamenilor, nu prin formă , ci prin conţinutul şi valoarea lui. El m-a pregătit şi m-a trimis: “du-te şi cucereşte lumea pentru Mine!”

La Peştera Urşilor, a fost prima mea apariţie în această identitate. Eram în zonă cu câţiva tineri din biserica mea. Liderul de tineri, îi cunoştea pe organizatori şi a insistat să cânt şi eu. Când am urcat pe scenă, aveam grijă să nu se vadă că îmi tremura picioarele de emoţie. Am cântat”clipe”, primul meu cântec compus, cu mesaj creştin.

Mi-am închis ochii…de data aceasta Îi cântam Lui.

Dumnezeu mi-a oferit  atunci şansa  să pot da mai departe ce a turnat în mine. A pus lângă mine oameni scumpi, deosebiţi, cu viziune, care să mă ajute să continui lucrarea  care mi-a dat-o.  Şi vreau să specific: Aron Filimon, mulţumesc din inimă, pentru inima  ta sensibilă, pentru susţinere. Tu şi familia ta  aţi devenit familia mea din Oradea pentru câţiva ani.  Gabriel Baruţa, Florian si Iuliana Chelu şi toţi acei care mi-au pus la dispoziţie resurse să pot lucra în darul meu, mulţumesc. Chris… da, atunci ne-am cunoscut, îmi amintesc bine! Dar …muzica ta m-a influenţat foarte mult, dinainte; fără să ştii, m-ai încurajat să cânt ceea ce simt. Mulţumesc!

Chris: Între timp, lucrurile au evoluat mult, în viaţa ta, pe plan personal, spiritual şi muzical. Hai să le luam pe rând: mai întâi pe plan personal, unde eşti acum, vorbeşte-ne despre tine şi familia ta!

Luminita: Sunt căsătorita din 1992, am un soţ minunat, Gabi, şi trei fii, Iosif, Sami şi Luci.  Sunt mândră de ei! Ce pot să spun?…că sunt mari??? Că au crescut în ochii mei şi nu ştiu când s-a întâmplat asta? Timpul trece…poate avem unele regrete în ce priveşte timpul pierdut, dar încercăm, cât mai avem suflare, să-l recuperăm, să facem tot ce depinde de noi ca şi părinţi, ca fiii noştri să intre în promisiunile Lui, în moştenirea Lui.

Chris: Muzical cum au evoluat lucrurile? Ştiu că ai avut o mulţime de concerte în ţară şi în afara ţării, ai fost prezentă, slujind în închinare, la diferite conferinţe şi festivaluri, ai realizat mai multe albume, ai lansat trupa Callatis Praise, ai avut o serie de colaborări cu diverşi alţi artişti, spune-ne câte ceva despre proiectele tale desfăşurate de-a lungul anilor!

Luminita: În general, un artist are tendinţa de a se uita numai înainte, când e vorba de proiecte sau împliniri, să muncească până la epuizare, fără să privească înapoi. Aşa şi eu. De multe ori devin nemulţumită când aştept prea mult ca un proiect nou să ia fiinţă, uitând câte împliniri miraculoase mi-a dăruit Domnul în decursul anilor, din punct de vedere profesional cât şi spiritual. Aşteptarea e bună!  Am experimentat asta de multe ori. Zdrobirea e bună!…nu e plăcută dar e folositoare. Orice lucrare îşi are testul ei. Iar mie îmi place să-I aduc Domnului jertfe plăcute şi scumpe, care au un preţ de plătit. De multe ori acest preţ a fost alcătuit din lacrimi, durere,  ore de aşteptare, sentimentul de neputinţă, dependenţă totală de El… Şi El totdeauna m-a recompensat cu inspiraţie profetică în cântecele mele, cu binecuvântări şi multe surprize, una dintre acestea, fiind fiul meu mijlociu, Sami, care cântă cu mine. E minunat să vezi că investiţia pe care o faci se materializează. Asta seamănă a rod.:) Şi sunt binecuvântată! Domnul este Sursa inspiraţiei mele, un râu de viaţă care mă înviorează, mă motivează şi mă poartă spre împlinirea destinului meu în El.

Despre proiectele desfăşurate…ele au fost şi vor mai fi …pentru că Domnul va termina ce a început pentru mine, pentru că lucrările Lui nu sunt la sfârşit …aşa că, tot ce îmi doresc este să rămân disponibilă. Să merg acolo unde El mă cheamă. Astea-s proiectele mele viitoareJ.

Chris: Spiritual cum stăm? Unii ar spune, judecând după aparenţe, aşa cum, din păcate, mulţi dintre noi suntem obişnuiţi, că lucrurile au involuat; de la imaginea ta de “soră smerită”, aşa cum aminteam, cu batic şi fustă lungă, şi până la cea de azi, ieşită oarecum din tiparele cu care sistemul ne-a obişnuit, e o diferenţă…

Luminita: Eu îl port pe Domnul meu în inima mea şi El îmi călauzeşte paşii. Restul sunt detalii în care nu vreau să mă pierd. Conţinutul  e mai valoros şi contează mai mult decât forma. Asta este ceea ce cred eu. Şi apoi, nu-mi permit să-L îngrădesc pe Domnul în nici un fel. Pentru mine, Domnul, e un MARE DUMNEZEU! Şi vreau să-L văd aşa!!! Plin de mareţie şi putere!

Chris: Cunosc pasiunea ta vie pentru închinare. Majoritatea cântecelor tale vorbesc desluşit, de la sine, despre relaţia pe care o ai cu Isus, despre momentele intime de părtăşie cu El, sunt o expresie a sentimentelor tale de adorare, înălţare, reverenţă şi dragoste pentru Domnul nostru, cântecele tale poartă în ele fiorul închinării autentice, în Duh şi în Adevăr, care te molipseşte, pur şi simplu, ascultându-le. Cum s-au născut aceste cântece?

Luminita: O poveste lungă…după câţiva ani de la renaşterea mea în El, Domnul mi-a încredinţat acest dar, de a compune cântece de  închinare, şi eu l-am primit exact aşa: ca un cadou preţios. Am înţeles că muzica este un instrument de care trebuie să mă folosesc, dar care să slujească oamenilor…orice dar, chiar dacă e dar, nu e pentru tine, e pentru alţii. Aceasta a fost şi este problema cântăreţilor, în general, folosesc darul în scop personal, pentru satisfacţie proprie. Ce e mai grav, e ca se întâmplă şi în lumea  muzicală creştină. Îmi place competiţia, dar cea constructivă, cea care te impulsionează spre a face ceva bun pentru Domnul, nu acea concurenţă care îl face pe fratele tău să se simtă neînsemnat, fără valoare. Valoarea noastră este în EL.

…când am înţeles cine sunt, ce identitate am în Cristos, am pornit pe acest drum cu inima întărită în El. La fiecare atingere a Lui, eu vibram…şi aşa s-au născut multe din cântecele mele, din experienţa mea personală cu El, din trăirile pe care le-am avut în prezenţa Lui…

Eram mulţumită cu ce făceam şi credeam că aşa o să fie mereu. Dar când Domnul are un plan pentru tine, El te va duce în Văi, ca apoi să te ridice pe Înălţimi.

Dacă mă pui să-mi amintesc cea mai proeminentă trăire a mea cu Domnul, aceasta este zdrobirea.  El s-a folosit de multe momente de criză prin care am trecut, în care eu mă simţeam în mocirlă, ca să scoată perle la lumina…o inima care fremăta de dorul închinării şi a părtăşiei cu El. Îmi place să spun că Domnul ştie să stoarcă de la mine ce e mai bun…aşa face El, ştie să mă determine să dau ce e mai bun din mine. Cioplirea este un procedeu dureros, dar Domnul mi-a cizelat caracterul în El, m-a transformat într-un închinător. Este mare lucru să te abandonezi de voie bună în mâinile Olarului, să-ţi laşi ambiţiile, orgoliul, să renunţi la propriile vise pentru a le îmbrăţişa pe ale Lui. Şi totdeauna Visele Lui sunt perfecte, ţi se potrivesc perfect.

Ştii, nu cred că am cu ce mă lăuda …singurul motiv de laudă este ceea ce face El în mine! Sunt dependentă de El în creaţie. Şi îmi place asta, chiar dacă unii specialişti o consideră comoditate, eu urmăresc Ungerea …şi am să aştept acel moment atât cât trebuie să aştept, dar când va veni, nu îl voi rata!

Chris: Deci, care este legătura între latura spirituală şi cea muzicală a personalităţii tale?

Luminita: Cred că Domnul cântă inimii mele iar eu Ii redau cântarea .

Chris: E vizibil ca ai ales sa traiesti in dependenta totala fata de Domnul. Lucrul acesta nu e tocmai comod, presupune anumite riscuri si, poate, chiar momente de deznadejde. Povesteste-ne cum e sa traiesti prin credinta, descrie-ne o experienta sau mai multe prin care ai trecut si din care ai invatat ca acest mod de viata merita insusit.

Luminita: Lui Dumnezeu Îi face plăcere să trăim în dependenţă totală, nu de lume, ci de El. Vrea ca noi să ne punem încrederea totală în El, aşa încât să recunoaştem şi să fim martori, că este un Dumnezeu  vrednic de încredere şi Atotputernic. De multe ori zborul mi-a fost frânt, m-a făcut să înţeleg că am ţinut în mâini vânt, că am construit castele de nisip …asta prin puterea mea. Renunţarea la  unele din “proiecte”, a fost  o jertfă de bun miros pentru Dumnezeu, adusă pe Altarul Ascultării. A accepta voia lui Dumnezeu pentru viaţa ta, nu înseamnă să te resemnezi, ci înseamnă să te îmbraci cu veşmântul destinului pregatit de El, în orice vreme. În experientele mele, am învăţat că “a asculta” face mai mult decat o jertfă. De aceea, am adoptat ascultarea de Dumnezeu, ca un mod de viaţă. Nu ştiu drumul, dar ştiu CINE mă călăuzeşte! Şi mă aştept la lucruri bune, pentru că gândurile Lui sunt bune pentru noi, nu de nenorocire, ci de pace, ca să ne dea un viitor şi o nădejde.(Ieremia 29:11)

Chris: Sa ne intoarcem la latura muzicala; desigur, anii au trecut, lucrurile s-au schimbat radical, in ultima vreme, in muzica crestina din Romania. Tu crezi ca in bine sau in rau?

Luminita: Cred că în vremurile din urmă , Domnul Îşi va ridica un popor de închinători, va restaura “cortul” lui David! (Amos 9:11, 12)

Dacă punem darurile noastre, ca şi cântăreţi, în slujba lui Dumnezeu, vom fi “ceata de Leviţi” a României. Şi eu cred că Domnul Îşi face lucrarea Lui “ciudată”, dar minunată cu noi, în noi, în România, cu muzica şi cu cei care o cântă, iar El Îşi va lua slava.

Chris: Acum esti un veteran in domeniu (ia-o ca pe un compliment), esti un nume de referinta, un artist si in egala masura, un slujitor al Imparatiei care, printr-o lucrare autentica, originala, plina de miez si substanta a devenit un model pentru tanara generatie. Cum te raportezi si ce sfaturi le dai celor care astazi bat la portile “afirmarii”?

Luminita: “Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”(Mat.6:33) Este un sfat universal valabil în toate domeniile. Nu te înalţa tu singur, lasă-L pe El să te ridice!

Chris: Daca ai putea da timpul inapoi si s-o iei de la capat, ai schimba ceva in modul tau de a face o aceasta lucrare muzicala si spirituala, in egala masura?

Luminita: Nu ştiu…toţi tindem oarecum spre perfecţiune, dar Unul singur e perfect! Dumnezeu! Cu siguranţă dacă aş lua-o de la capat, tot aş face greşeli. Din greşeli fiecare dintre noi are ceva de învăţat. Şi Dumnezeu se poate manifesta, în slăbiciunile noastre, ca un Dumnezeul Tare! Nu vreau să ies în evidenţă cu nimic, vreau ca El să se vadă în tot ce fac, pentru că am un Dumnezeu care se evidenţiază în mine.

Chris: Daca e sa vorbim despre viitor, cam care ar fi proiectele tale?

Luminita: Toate sunt în mâinile lui Dumnezeu! Orice proiect, e pus la Altar.

Şi cred că planurile Lui pentru mine şi familia mea, sunt minunate!

Chris: Mulţumim, Luminiţa, pentru frumoasele şi bogatele gânduri pe care ni le-ai împărtăşit. Îţi dorim să mergi drept, înainte, pe calea aceasta pe care Domnul a trasat-o pentru tine, spre a fi o binecuvântare tuturor celor care sunt atinşi de cântarea ta de laudă!

Interviu luat de Chris pentru CrestinTotal.ro

®www.CrestinTotal.ro … pentru toate interviurile click aici