EDITORIALE

„Casatoria” de Nelu Filip

foreverLumea în care trăim se pare că a denaturat multe din valorile tradiţionale ale societăţii umane. Din ce în ce mai des avem de a face cu propovăduitori ai unor schimbări sociale sau schimbări de mentalitate care, vai, nu fac decât să arunce societatea contemporană în cel mai adânc hău al nenorocirii şi autodistrugerii. Atâta vreme cât acesti propovăduitori lovesc tocmai în ceea ce este mai de preţ în societate, şi anume în familie, destinul societăţii umane nu mai poate fi pus sub semnul îndoielii.

Rata din ce în ce mai mare a divorţurilor, feminismul exacerbat, legalizarea homosexualităţii, hedonismul contemporan, toate şi-au dat mâna ca să arunce societatea umană în braţele tenebroase ale nenorocirii tocmai prin faptul că pun în pericol conceptul sacru al căsătoriei.

Or, căsătoria a fost lăsată de Dumnezeu tocmai pentru a da o mare şansă societăţii umane şi anume şansa de a progresa pe baze cu totul şi cu totul sănătoase. Încă o dată cu prima căsătorie ce a avut loc pe faţa pământului, în Eden, Dumnezeu a binecuvântat perechea ce-i stătea înainte unindu-i pentru totdeauna prin decretul divin pe care l-a rostit asupra lor “De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup” (Genesa 2: 24). Acest decret demonstrează faptul că Dumnezeu a intenţionat familia ca pe o legătură durabilă, chiar indestructibilă între cei doi parteneri atâta vreme cât sunt în viaţă. Tocmai de aceea, Biblia prezintă căsătoria ca legământ între un bărbat şi o femeie, un legământ care trebuie tratat ca atare, mai ales pentru că este un legământ care stă în atenţia lui Dumnezeu.

Maleahi 2: 14 “Pentru că Domnul a fost martor între tine şi nevasta din tinereţea ta , căreia acum nu-i eşti credincios, măcar că este tovarăşa şi nevasta cu care ai încheiat legământ

Proverbe 2: 17 Femeia “care părăseşte pe bărbatul tinereţii ei şi uită legământul Dumnezeului ei.”

Când vorbim despre căsătorie ca legământ înţelegem cât se poate de clar diferenţa dintre căsătorie aşa cum a instituit-o Dumnezeu şi căsătoria după modelul hollywoodian. În timp ce modelul celor de la Hollywood inspiră din plin societatea iudeo-creştină şi nu numai, cu nişte concepţii absolut bolnave privitoare la familie, cultivând libertinajul şi dragostea de ocazie, Dumnezeu este interesat în familii care au la bază legământul de căsătorie făcut între un bărbat şi o femeie pe baza dragostei.

Ca şi orice alt legământ prezentat de Sfintele Scripturi şi legământul de căsătorie presupune anumite promisiuni precum şi anumite condiţii. Modelul biblic al legământului dintre doi oameni este prezentat cu multe amănunte în pasajul din 1Samuel 18: 1-4. În acest caz David şi Ionatan ca parteneri de legământ au schimbat între ei mantaua ca simbol al bogăţiei, hainele ca simbol al posesiunilor, sabia ca simbol al puterii şi brâul ca simbol al protecţiei. Când doi oameni intră în legământ unul cu altul toate aceste lucruri pe care le au cei doi parteneri devin bunuri comune. Averea lor ca şi datoriile lor sunt împărtăşite de amândoi. Fiecare este dispus să lupte pentru celălalt şi să-şi folosească toată puterea pentru a-l proteja pe celălalt.

Toate aceste lucruri sunt cuprinse în legământul de căsătorie. Cei doi parteneri se angajează să împărtăşească împreună binele şi răul, averea şi sărăcia, succesul şi insuccesul. Conform pasajului din 1Corinteni 7: 4 chiar şi trupul celui căsătorit aparţine partenerului de legământ. Atunci când cei căsătoriţi nu înţeleg aceste principii ale legământului în care s-au angajat au de a face cu probleme de familie foarte serioase. În cadrul legământului de căsătorie nu există “ al meu”, ci doar “al nostru”.

Căsătoria este pecetluită de un jurământ de credincioşie pe care cei doi parteneri si-l fac unul celuilalt. Dumnezeu se angajează să fie martor la acest jurământ care pecetluieşte legământul căsătoriei (Maleahi 2: 14), şi tocmai de aceea căsătoria este sacră. Orice încercare de rupere a acestui legământ de căsătorie, orice atentat la unitatea celor doi parteneri de legământ intră automat sub incidenţa poruncii divine care spune: “Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” (Matei 19:6)

Dumnezeu, cel care a pus bazele societăţii omeneşti, cel care l-a creat pe om, parte bărbătească şi parte femeiască a găsit că nu este nimic mai bun pentru om decât să-şi trăiască viaţa pe toate planurile ei angajat în legământ de căsătorie. Acolo, în cadrul legământului se găseşte adevărata împlinire a omului, acolo moare stilul independent de viaţă, acolo moare egoismul, acolo se dezvoltă adevăratul caracter al omului care nu mai trăieşte pentru sine ci pentru celălalt sau pentru ceilalţi în cazul familiior în care se nasc copii.

Orice încercare de a substitui legământul de căsătorie cu alte lucruri vine în defavoarea omului însuşi. Asocierile homosexuale înseamnă ruină morală şi spirituală a celor implicaţi, dragostea de tip eros în afara legămâtului de căsătorie o dragoste lipsită de angajare aduce nestatornicie, divorţurile aduc după ele vieţi distruse, căutarea plăcerilor de ocazie lasă în urmă amăraciune şi mustrări de conştiinţă, dar legământul de căsătorie între doi parteneri de sex opus la care stă ca martor Dumnezeu însuşi aduce pentru cei ce vor să rămână credincioşi acestui legământ binecuvântarea pe care o garantează Dumnezeu.

 Citeste mai multe articole scrise de Nelu Filip CLICK AICI

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: