De ce trimite Dumnezeu oameni în iad dacă îi iubește?

Un acest gen de întrebare am primit de la un coleg de-al meu. Spunea așa:

De ce Dumnezeu ne-ar trimite în iad, să ne vădă cum ne chinuim, cum ardem dacă El este dragoste, El iubește pe toți oamenii?

Ei bine, o să încerc să răspund cît mă duce capul pe mine.

În primul rînd, cînd vorbim de Dumnezeu trebuie să nu-L separăm de nimic din ceea ce El este, de nici unul dintre atributele sale, și nici să ne gîndim și să-L scoatem din Sfînta Treime, deoarece Tatăl, Fiul și Duhul Sfînt una sînt. Vă rog să mult, nu-L mai separați atîta pe Dumnezeu de ceea ce este El…

Pe lîngă faptul că Dumnezeu este dragoste, El este și dreptate, El este și sfînțenie.

El trimite în iad doar pe cei care au păcatul încă lipit de ei, pe toți cei ce nu au crezut și nu s-au spălat de păcatele lor în sîngele Fiului Său, care a murit tocmai pentru a aduce mîntuirea sufletelor, care sînt multe. Cum în Cer nu va intra nici umbră de păcat, deoarece cei ce stau în prezența Sa trebuie să fie sfinți, este nevoie de o separare între cei care sînt curățiți de păcat, sfințiți și cei care sînt păcătoși.

Dumnezeu iubește păcătosul dar urăște păcatul

„Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască? (Ezechiel 18-23)
Spune-le: ,Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?” (Ezechiel 33-11)

Dumnezeu nu urăște omul, ci îl iubește, însă El are o problemă (mare) cu păcatul. Îl urăște. Cum poate urî un Dumnezeu care este dragoste? Păi uite că se poate, din cauză că El este sfînt. Din moment ce păcatul stă lipit de tine, te-ai făcut una cu păcatul, El nu mai poate privi cu plăcere la tine, îmbibat în păcat, deoarece nu suportă păcatul. Atît timp cît ești în viață pe acest pămînt, încă este vreme să fii curățit, dar odată ce mori, rămîi cu păcatul tău lipit de tine, inseparabili, iar El nu are altă alternativă decît să te cheme la judecată și să te arunce în iazul cu foc.

Fratele Marius Cruceru a zis odată ceva ce mi-a rămas în minte: pofta noastră în care cădem zămislește păcat, iar păcatul are un copil pe nume MOARTE. Sîntem bunicii propriei noastre morți. (e o parafrazare, mii de scuze dacă nu e întocmai)

Cineva spunea în felul următor: „Iadul e dovada respectului și dragostei din partea lui Dumnezeu pentru om. Dacă nu L-ai vrut în viața asta, de ce să te oblige să stai o veșnicie alături de El in cer?”

Vezi, Dumnezeu TREBUIE să urască păcatul pentru că El este dragoste. Eu iubesc copiii dar urăsc avortul. Înțelegi? Rămînînd una cu păcatul, TREBUIE să ajungi în iad, tocmai pentru că Dumnezeu este dragoste… și Dumnezeu este drept.

Dumnezeu nu se schimbă și nu face compromisuri

El nu se schimbă, credincioșia Lui este tare ca cerurile (Psalmii 89:2), El nu face compromisuri, nu cade la înțelegere. Este complet imobil și tare pe poziție. Ce a spus, îndeplinește, ce a scris, împlinește. Este scris: „plata păcatului este moartea” (Romani 6:23) și așa rămîne! Nimic nu se va schimba. Vei plăti. Însă continuarea versetului este și scăparea noastră: „dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru”. Și așa rămîne! Nimic nu se va schimba. El a promis un dar fără plată, o viață veșnică în Fiul Său, alături de El, și își va îndeplini promisiunea pînă la ultima slovă. Dacă nu ar fi așa, nu ar mai fi ce este acum: Dumnezeu.

Nu există altă alternativă decît să fii aruncat în iad, datorită dreptății Sale

Vezi tu, Dumnezeu nu are cum, nu are altă alegere decît să te arunce în iad, dacă vei muri cu păcatul lipit de tine. Te iubește pe tine, dar urăște păcatul. Păcatul nu poate intra în Ceruri, iar tu cum ești lipit, nedespărțit de păcat, nu vei putea intra în Ceruri, doar din cauza lui. Dumnezeu nu face compromisuri, nu primește pe nimeni acolo sus cărînd în spate, ca un rucsac, sau mai bine zis, ca o tumoare, păcatul. Dumnezeu te iubește și ți-a dat șansa ca aici pe pămînt să te împaci cu El, să crezi în El, să mergi la crucea Lui și să vezi ce a făcut pentru tine. După moarte, nimic nu se mai poate face. Se va aplica dreptatea divină, care spune că trebuiești condamnat la moarte veșnică, la iazul cu foc. Și dacă tu crezi că cineva va privi ce e acolo, te înșeli. Porțile iadului vor fi încuiate și un înger păzește prăpastia dintre Cer și iad. Odată ce porțile vor fi închise definitiv, va începe fie chinul veșnic al celor aruncați acolo fie veselia, bucuria și închinarea veșnică a celor ce au crezut și au acceptat darul acela fără plată pentru noi, dar plătit cu neprețuit de scump preț de sînge al Mîntuitorului, al singurului Fiu a lui Dumnezeu.

Mai ai o șansă, dacă citești aceste rînduri, și încă ești în viață.

scris de Andrei, sursa: http://anddij.wordpress.com/