Născuţi pentru Rai sau pentru iad ?

„[…]din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, cari pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Isus Hristos ” ( 2 Timotei 3:15)

Ni se nasc în familii copii pe cari îi considerăm şi îi privim ca pe un dar de la Dumnezeu. Îi iubim, îi îngrijim cu drag şi căutăm să le dăm o educaţie  aleasă şi sfaturi bune ca şi postament al caracterului viitorului adult. Şi fără să ne dăm seama, anii trec precum un abur şi iată că micuţul care era în faşe, acum aleargă la joacă cu colegii de grădiniţă. Suntem însă prea ocupaţi cu problemele cotidiene ca la început de zi să-i mai îngeraşului nostru un pasaj  biblic după care să-l învăţăm să-şi împreuneze mânuţele şi să-i spună o vorbă doar Domnului Isus care iubeşte atât de mult copiii . Ziua începe şi se scurge uşor către finalul ei şi îngeraşul nostru  se descurcă singur să-şi omoare timpul cumva căci e precoce şi se pricepe bine  la butonat telecomanda şi tastatura. Seara suntem  cu toţii prea obosiţi sa-i povestim copilului o întâmplare  ca cea a lui Samson, sau Daniel în groapa cu lei, sau David care şi-a păzit  oile cu vitejie,sau Samuel care din pruncie a început să-L cunoască pe Dumnezeu … ; e mai comod să ne tolănim  în faţa unui film cool căci de partea spirituală se ocupă în fiecare duminică învăţătoarele de la grupele de copii.

Trec anii de grădiniţă şi îngeraşul nostru  n’a înmagazinat nimic  din Sfintele Scripturi care să-l ajute să fugă de poftele tinereţii ce vor urma mai târziu. Iată-l de-acum şcolar cu ghiozdanul în spate. Câtă bucurie  că am ajuns să vedem şi această zi. De-acum copilul nostru ştie să citească şi să scrie ……pe mess ; căci nu-l  poţi îndopa de la o vârstă aşa de fragedă cu Biblia şi cu rugăciunea; las’ că  le va face el şi p’astea când o fi mai mare; important e să vină la bise în fiecare duminică şi deocamdată-i rezolvată problema; în viitor o avea Dumnezeu milă de el să-l ţină în biserică. Şi aşa se scurg anii şi copilul care altădată era un îngeraş acum a devenit un demon ,un răzvrătit care ne aduce ruşine şi nu înţelegem de ce, că ” e crescut în biserică şi-i din familie de pocăiţi „. Răspunsul la întrebarea „de ce  ” îl găsim tot în Scriptură. Isus a zis: ” lăsaţi copilaşii să vină la Mine…” ; aducerea copiilor la Hristos  implică  mai mult din partea noastră ca părinţi  decât ritualul unui act de binecuvântare. Bazele unui caracter spiritual se pun în copilarie. Principiile sfinte se sădesc acum, nu mai târziu. La fiecare etapă a vârstei copilului, ca părinţi ar trebui să fim procupaţi să-i inoculăm acestuia disciplina unei vieţi spirituale: începi ziua cu Dumnezeu ,o parcurgi trăind cu Dumnezeu şi o sfârşeşti cu Dumnezeu. Însă, desigur că aici intervine un adevăr cât se poate de dureros: nu poţi pretinde copilului tău să facă ceea ce nu faci tu. Dacă tu ca  părinte nu ai principii biblice solide  nu vei putea sădi acestă Sămânţă în copilul tău. În cazul acesta, în dreptul odorului tău nu se va putea spune niciodată :  ‘ din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi… ‘ .

” Învaţă pe copil de mic calea pe care trebuie s-o urmeze…” spune Cuvântul Sfânt. Câte generaţii de creştini au pierdut startul acesta? Copiii nu sunt învăţaţi de mici să înceapă ziua prin părtăşie cu Dumnezeu; dacă bisericile de astăzi sunt pline de creştini handicapaţi – spiritual, se datorează în primul rând acestui fapt. Cei care  altădată erau copii iată-i acum tineri şi adulţi fără principii sfinte, fără teamă sfântă de Dumnezeu în inima lor,fără ruşine  de oameni, purtători de măşti pocăite care au inundat bisericile şi care poticnesc   pe mulţi să se întoarcă la Hristos.

Totul începe din copilărie, nu din adolescenţă şi nici din tinereţe. În anii fragedei copilării se toarnă fundamentul credinţei prin cunoaşterea Scripturii urmând a fi încununată cu mântuirea sufletului.

Citeste mai multe editoriale de Estela, Te astept in fiecare Duminica