În timp, cazul Pașca va deveni un fenomen demn de studiat. Un film care va primi premii, asemenea lui Fjord, și în care ne vom mira, încă o dată de absurditatea unui sistem care, la adăpostul legii, ajunge să încalce drepturi elementare ale ființei umane.
Se va vorbi despre declinul jurnalismului TV, despre politizarea și decredibilizarea lui, despre prezentarea deformată și vădit tendențioasă a realității.
Dar, cu siguranță, se va vorbi și despre cum un om simplu – Viorel Pașca, a reușit să exprime ceea ce este mai frumos în noi: grija și compasiunea față de cei vulnerabili.
Viktor Frankl spunea că omului i se poate lua totul, mai puțin libertatea de a-și alege atitudinea în fața suferinței. Deținuții din lagărele de concentrare naziste își împărțeau fărâma de pâine cu alții mai vulnerabili.
În fața suferinței umane, unii dau neputincioși din umeri, alții dau lecții, alții își împart pâinea, casa.
Pașca devine un simbol prin ceea ce a trezit în ceilalți. Am simțit că trebuie să luăm atitudine în fața nedreptății unui sistem și să fim oameni. Stăm alături de el.
Și eu sunt Viorel Pașca.
Cristina Olariu
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
