„Dumnezeu vorbește însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama.”
(Iov 33:14)
Dumnezeu nu este tăcut. El vorbește — clar, repetat, în moduri diferite. Vorbește prin Cuvânt, prin conștiință, prin împrejurări și uneori chiar prin durere.
Problema nu este lipsa mesajului, ci lipsa atenției. Omul este distras, grăbit, prins în zgomotul lumii și nu mai are sensibilitate pentru vocea lui Dumnezeu.
Dar a auzi nu este suficient. Dumnezeu nu caută spectatori, ci oameni ai ascultării. Cuvântul rostit cere răspuns, nu doar admirație.
Pe măsură ce omul se îndepărtează, vocea lui Dumnezeu pare tot mai slabă. În realitate, nu Dumnezeu tace, ci omul nu mai are apropierea necesară ca să-L audă.
Iar ceea ce Dumnezeu spune nu este pentru informație, ci pentru transformare. Fără aplicare, orice cuvânt devine doar un ecou pierdut.
De aceea, adevărul rămâne:
Dumnezeu vorbește.
Întrebarea este: tu ești atent, asculți, te apropii și trăiești ceea ce spune El?
Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
