Diana Dumitrescu: Domnul este lumina și mântuirea mea: de cine să mă tem?

Sunt dimineți în care ceața îmbracă lumea în tăcere.
Nu vezi departe, nu știi ce urmează, dar știi că ziua începe.
Îmi țin cafeaua în palme și simt cum aburul ei cald îmi aduce aminte că lumina nu dispare niciodată, doar se ascunde puțin.
Chiar și atunci când afară e alb și greu și pare că totul stă pe loc, înăuntru poate fi senin.

Îmi place liniștea asta.
Îmi place că nu trebuie să grăbesc nimic.
Că pot să respir.
Că pot să cred.

„Domnul este lumina și mântuirea mea: de cine să mă tem?” – Psalmul 27:1

Ceața trece.
Lumina rămâne.
Iar dimineața începe, mereu, cu o promisiune.