DINCOLO DE ULTIMA CĂLĂTORIE – TATĂL PASTORULUI VASILE DUMA A PLECAT LA DOMNUL ÎN URMA UNUI ACCIDENT TRAGIC!

Sunt vești care nu doar anunță o pierdere, ci zdrobesc inimi și lasă în urmă o liniște grea, încărcată de întrebări la care nimeni nu mai poate răspunde. Pentru familia Duma, timpul s-a oprit în loc. La vârsta de 71 de ani, în urma unui tragic accident de circulație petrecut la Lugoj, fratele Teicu — tatăl pastorului Vasile Duma — a părăsit această lume, lăsând în urmă un gol imens, lacrimi și o durere profundă.

Fratele Teicu nu a fost doar un simplu trecător prin această viață, ci o mărturie vie și de netăgăduit a puterii lui Dumnezeu. Cei care l-au cunoscut, familia care l-a prețuit și prietenii care l-au însoțit de-a lungul anilor pot declara fără nicio rezervă: a fost un om transformat radical de Evanghelie, un suflet modelat de Duhul Sfânt și strâns legat de Adevăr. În Teicu, toți cei dragi au văzut și au recunoscut, în fiecare zi, definiția unui „om nou”.

Toată viața și-a petrecut-o pe drumuri. A fost un șofer destoinic, un om puternic, care nu a cunoscut frica și nu a fugit niciodată de responsabilități. Harnic, neobosit și gata oricând să intervină acolo unde era nevoie de ajutor, el a fost stâlpul de nădejde al familiei sale și un prieten pe care te puteai baza în orice moment. Nu te puteai plictisi în preajma lui; emana o căldură și o bucurie care acum s-au transformat într-o amintire scumpă.

Destinul a făcut ca ultima sa călătorie pe pământ să fie tot la volan. Într-o clipă violentă, pe șoseaua de la Lugoj, el a condus pentru ultima dată, trecând de cealaltă parte a istoriei, într-o altă dimensiune. Pentru noi, cei rămași în urmă, a fost un accident sfâșietor. Pentru el, a fost momentul în care Dumnezeu, în suveranitatea Sa absolută, a decis să-Și cheme fiul acasă. Ne plecăm inimile în fața unei voi pe care nu o înțelegem, dar pe care o acceptăm ca fiind desăvârșită.

Astăzi, plângem un om scump și iubit, iar strigătul de durere al familiei este auzit de Cer. Însă, deși valea este adâncă și întunecoasă, nădejdea nu a murit și nu va muri niciodată. Rămâne certitudinea sfântă că el a plecat să fie cu Cel în care a crezut și pe care L-a iubit atât de mult. Rugăciunile lui pentru cei dragi rămân vii, iar marea reuniune din patria cerească este promisiunea care ne șterge lacrimile.

„Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiți de El.” (Psalmul 116:15)

Familia este îndoliată, dar privirea îi rămâne ațintită spre Cer. Teicu ne așteaptă Acolo, la capătul ultimului drum.

Până la marea revedere, să nu ne pierdem nădejdea!

Priveghi: Luni, ora 18.00

Înmormântarea: Marți, ora 12:00

Biserica Baptistă din Crivina

Cu profundă compasiune și durere în suflet,
Sorin Cigher (cumnat al pastorului Vasile Duma)