Ce spune Biblia despre… problema răului

De-a lungul secolelor, existența răului — în special vasta cantitate de rău aparent gratuit din univers — a reprezentat una dintre cele mai semnificative provocări filosofice pentru credința creștină. Această provocare, denumită în mod obișnuit problema răului, poate fi enunțată formal după cum urmează:

Dacă Dumnezeu este binevoitor, este rezonabil să credem că El dorește să elibereze creaturile pe care le iubește de rău și suferință. Dacă Dumnezeu este omniscient (atât de cunoscut), rezultă că El știe cum să facă acest lucru. Și dacă Dumnezeu este omnipotent (atotputernic), El trebuie să fie capabil să îndeplinească această sarcină. Totuși, prezența copleșitoare a răului în univers pare a fi incompatibilă cu această descriere biblică a lui Dumnezeu. Provocarea pentru creștin, așadar, este de a demonstra că existența răului este, de fapt, compatibilă cu înțelegerea creștină a lui Dumnezeu.

Scriptura relatează acest lucru

Scriptura le poruncește credincioșilor să-și aducă orice gând captiv Cuvântului lui Dumnezeu, iar problemele legate de problema răului nu fac excepție. Deși cursuri academice întregi din universități și seminarii sunt dedicate acestei singure probleme, acest articol demonstrează doar că, dintr-o perspectivă biblică, existența unui mare grad de rău în lume este compatibilă cu Dumnezeul din Biblie.

Orice încercare de a aborda problema răului prin negarea sau minimizarea realității sale nu este o opțiune viabilă pentru creștin. Astfel de abordări eșuează deoarece denaturează fundamental învățătura clară a Bibliei. Durerea, suferința, boala și moartea sunt reale. Spre deosebire de anumite religii orientale sau filozofii New Age moderne care consideră răul doar o iluzie sau un rezultat al ignoranței, Scriptura prezintă răul ca o forță reală și obiectivă.

Proverbe 6:16–19 numește printre lucrurile pe care Dumnezeu le urăște „picioarele care se grăbesc să alerge la rău”. Judecata lui Dumnezeu se bazează pe o distincție morală clară între bine și rău: „Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, împreună cu orice lucru ascuns, fie bine, fie rău” (Eclesiastul 12:14). Prin profetul Isaia, Dumnezeu avertizează solemn împotriva celor „care numesc răul bine și binele rău” (Isaia 5:20). De asemenea, apostolul Pavel îi îndeamnă pe credincioși să reflecte poziția morală a lui Dumnezeu: „Dragostea să fie curată. Urăști răul, ține-te de bine” (Romani 12:9).

Nici nu este o opțiune viabilă pentru creștin să abordeze problema răului negând orice aspect al naturii lui Dumnezeu. Scriptura afirmă că Dumnezeu este binevoitor, atotcunoscător și atotputernic. Propunerea unei zeități limitate sau finite – sau a unui Dumnezeu care nu este conștient de suferința umană sau este indiferent față de aceasta, așa cum se întâmplă în unele forme de deism – nu oferă o soluție reală. Astfel de opinii nu corespund portretului biblic al lui Dumnezeu și, în cele din urmă, subminează însăși temelia credinței creștine.

Cinci adevăruri fundamentale

În loc să compromită viziunea biblică despre Dumnezeu sau să nege realitatea răului, creștinii pot apela la cinci adevăruri biblice fundamentale pentru a demonstra că viziunea biblică despre Dumnezeu nu este incompatibilă cu răul.

În primul rând, existența răului este compatibilă cu înțelegerea creștină a lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu folosește răul pentru a aduce un bine mai mare. Așa cum greutățile temporare sunt adesea îndurate în viață pentru a obține beneficii pe termen lung, Scriptura arată că Dumnezeu permite răul pentru a îndeplini un scop mai înalt. Biblia oferă exemple specifice ale acestui tipar.

De exemplu, Dumnezeu folosește răul și adversitatea pentru a promova creșterea și sfințirea spirituală. El are motive întemeiate pentru a plasa ființele umane într-o lume a provocărilor și testelor. Pentru a deveni indivizii virtuoși cu care El caută părtășie, oamenii trebuie să se confrunte cu experiențe care cultivă virtutea. Creșterea morală și spirituală necesită riscuri, greutăți și dezamăgiri. Fără adversitate, nu există nimic de depășit și nicio creștere nu poate avea loc. Dumnezeu a folosit „spinul în carne” al lui Pavel, posibil o boală fizică sau o persecuție, pentru a-l menține smerit (2 Corinteni 12:7-10). Dumnezeu este mai preocupat de sfințenia poporului Său decât de fericirea lor de moment.

De asemenea, Dumnezeu folosește adesea răul ca mijloc de disciplinare a copiilor Săi. Evrei 12:6-11 oferă o explicație completă a scopului lui Dumnezeu în disciplinare, iar Scriptura conține numeroase exemple ale acestui principiu în acțiune. De exemplu, în 1 Corinteni 11:27-32, Pavel îi avertizează pe credincioșii din Corint că conduita lor ireverențioasă și egocentrică din timpul Cinei Domnului a dus la boală și chiar la moarte, ca formă de disciplină divină.

În al doilea rând, răul este compatibil cu Dumnezeul creștin, deoarece Dumnezeu folosește răul pentru a judeca răutatea. 2 Regi 17 descrie disciplinarea lui Dumnezeu asupra Israelului prin invazia asiriană a Israelului. Pe vremea lui Habacuc, babilonienii – un popor crud și ticălos – au distrus Ierusalimul din cauza idolatriei și neascultării lui Iuda (Habacuc 2).

În al treilea rând, răul este compatibil cu viziunea creștină despre Dumnezeu, deoarece timpul, în cele din urmă, Îl justifică. Scriptura arată în repetate rânduri că Dumnezeu poate permite răului să pară victorios pentru o perioadă – cum ar fi în timpul celor trei zile în care Isus a zăcut în mormânt – dar mai târziu își dezvăluie scopul mai înalt.

Învierea a răsturnat ceea ce părea a fi triumful răului. Dumnezeu acționează conform unei cronologii eterne și, la timpul stabilit, El își va revela pe deplin dreptatea și suveranitatea asupra existenței răului.

În al patrulea rând, răul este compatibil cu înțelegerea creștină a lui Dumnezeu, deoarece El a oferit suficiente motive pentru ca oamenii să aibă încredere în El în fața răului. Scriptura demonstrează în mod constant capacitatea lui Dumnezeu de a scoate un bine mai mare din rău, așa cum se vede în povestea lui Iosif. Totuși, cel mai clar și mai profund exemplu este răstignirea lui Hristos – cel mai mare act rău din istorie a devenit chiar mijlocul prin care a fost realizată mântuirea veșnică.

În al cincilea rând, răul este compatibil cu viziunea creștină despre Dumnezeu, deoarece Scriptura recunoaște că răul nu poate fi pe deplin înțeles dintr-o perspectivă umană. Dumnezeu este infinit, în timp ce ființele umane sunt finite și afectate de păcat. Dumnezeu declară în Isaia 55:8-9: „Gândurile Mele nu sunt gândurile voastre”. Raționamentul uman este limitat și viciat din punct de vedere moral, ceea ce face ca judecata obiectivă să fie nesigură. Incapacitatea omului de a înțelege pe deplin problema răului reflectă limitările naturii umane mai mult decât orice deficiență a lui Dumnezeu.

Pentru rău, ziua de plată va veni într-o zi

Biblia nu dezvăluie scopul lui Dumnezeu din spatele fiecărui caz de rău, dar afirmă categoric că răul nu este incompatibil cu viziunea biblică despre Dumnezeu. Scriptura arată că Dumnezeu este suveran asupra răului, îl folosește pentru binele suprem al poporului Său (Romani 8:28) și, într-o zi, îl va eradica. Răul nu este prezent nici pe prima pagină a Scripturii, nici pe ultima; povestea lui Dumnezeu începe și se termină în bunătatea desăvârșită.

— Walter Johnson este recent pensionarul decanului Colegiului de Studii Creștine de la Universitatea North Greenville, unde a predat și a slujit timp de 32 de ani.

sursa https://baptistcourier.com/2025/09/what-the-bible-says-about-the-problem-of-evil/