Care sunt cele patru iubiri din Noul Testament?

Cuvântul englezesc dragoste acoperă multe sensuri, dar în greacă găsim concepte adesea cunoscute sub numele de „Cele Patru Iubiri”. Aceasta este povestea…

Ce este dragostea?

Dragostea este un concept dificil. Termenul dragoste este un cuvânt destul de flexibil și elastic în engleză. Te poți gândi la iubire ca la o emoție, un sentiment, o decizie sau o acțiune sau faptă. Poți iubi ciocolata, poți iubi cricket-ul, îți poți iubi țara, îți poți iubi părinții și copiii, îți poți iubi câinele și îți poți iubi soțul sau soția. Cuvântul englezesc dragoste acoperă multe concepte, care uneori sunt acoperite de mai mult de un cuvânt în alte limbi.

Cele patru iubiri

Noul Testament a fost scris în limba greacă, iar limba greacă folosește diferite cuvinte care sunt traduse în engleză ca iubire. CS Lewis (1898-1963) a scris o carte binecunoscută numită „Cele patru iubiri”, bazată pe patru cuvinte grecești pentru dragoste. El le-a pus în legătură cu Noul Testament, care a fost scris inițial în greacă. Cartea sa a fost publicată în 1960 și este și astăzi citită și citată pe scară largă.

Este util să ne gândim la aceste patru tipuri de dragoste, deoarece aceste cuvinte grecești diferite sunt toate traduse ca dragoste în engleză și pierdem unele dintre nuanțele subtile ale sensului. Există și alte câteva cuvinte grecești pentru diferite aspecte ale iubirii, dar cele patru care sunt de obicei citate în contextul credinței creștine sunt storge (afecțiune), philia (prietenie), eros (dragoste romantică) și agape (dragoste necondiționată). Aceste patru cuvinte se găsesc fie în Noul Testament și/sau în traducerea greacă a Septuagintei a Bibliei evreiești, pe care Biserica primară a folosit-o.

1. Storge

Cuvântul grecesc στοργή este de obicei redat în engleză ca storge. Storge este folosit pentru dragostea de familie, dragostea pe care o au părinții pentru copiii lor și dragostea pe care o au copiii pentru părinții lor. Storge poate fi, de asemenea, dragostea pentru câinele sau pisica dvs. de companie. Uneori poate fi dragostea unui coleg apropiat sau a unui prieten „care este ca o familie”. În engleză putem vorbi de dragoste stogică care este definită în Oxford Dictionary of Psychology ca „un tip primar de dragoste care este prietenoasă/afecționată și se bazează pe grija și îngrijirea”. CS Lewis numește storge afecțiune.

Nu este folosit foarte mult în Noul Testament și în compuși, unde apare în trei versete din Romani 1:31, Romani 12:10 și 2 Timotei 3:3. În Roma 12:10 storge apare într-un cuvânt compus care a fost tradus de William Tyndale ca „dragoste fraternă” și ca iubire (NIV), afecțiune fraternă (ESV), iubire frățească (KJV), afecțiune reciprocă (NRSV).

Este opusul storge (astorge), care este folosit în Romani 1:31 și în 2 Timotei 3:3, unde o formă negativă a cuvântului a fost tradusă în engleză ca fiind nepoliticos de William Tyndale și, de asemenea, în Biblia Veștii bune, fără afecțiune naturală (KJV), fără dragoste (NIV), lipsită de iubire (NLT), fără inimă (ESV) și chemare biblică.

2. Philia

Cuvântul grecesc φιλία este de obicei scris în engleză ca philia. Acesta este cel mai comun cuvânt grecesc pentru dragoste. Philia este dragostea pentru ceva în care există ceva în comun. Philia este dragostea care duce la o conexiune de durată. Dragostea Philia se manifestă în prietenie atunci când păstrăm legătura cu un coleg după ce noi sau ei părăsim locul de muncă și nu mai trebuie să fim conectați, ci vrem să fim. Philia este rădăcina cuvântului φίλος (philos) care este tradus în engleză ca prieten (de exemplu în Luca 7:34, Luca 11:6, Iacov 4:4). CS Lewis numește philia prietenie.

Ai philia atunci când îți iubești biserica, orașul sau satul natal, țara ta sau când un galez experimentează hiraeth. Ai philia atunci când îți iubești colegii din echipa de sport sau când îți place o distracție precum astronomia sau drumețiile.

Philia este cunoscută în engleză, unde este folosită ca prefix, ca în filosofie însemnând iubirea de înțelepciune, iar în cuvântul filantropie care înseamnă iubirea altor oameni. Cel mai adesea philia este un sufix ca la un bibliofil care este o persoană care iubește cărțile, sau un anglofil care este o persoană non-engleză care iubește toate lucrurile în engleză.

Cuvântul philia apare în unele nume din Noul Testament: Teofil (Luca 1:3 și Fapte 1:1) înseamnă cineva care îl iubește pe Dumnezeu, iar Filip înseamnă cineva care iubește caii. Când Lazăr a murit, a fost philia care a fost tradusă prin iubire în „Doamne, iată, cel pe care-L iubești este bolnav” (Ioan 11:3 KJV) și „Iată cum l-a iubit” (Ioan 11:36 KJV).

Opusul philiei este o fobie în care urăști sau te temi de ceva. Philia pentru țara ta este patriotism, dar antipatia sau frica de ceilalți este xenofobie.

3. Eros

Cuvântul grecesc ἔρως este scris în engleză ca eros și este rădăcina cuvântului englezesc erotic. În greacă a fost o iubire intensă, pasională, uneori, deși nu întotdeauna romantică. În engleză vorbim de a fi „îndrăgostit”; iar oamenii vorbesc despre „a face dragoste”. CS Lewis numește acest tip de dragoste eros.

În Noul Testament conceptul de eros este folosit pentru dragostea dintre soț și soție. Ideea de eros se regăsește și în cântarea poetică a lui Solomon din Vechiul Testament. Cuvântul eros nu este folosit în mod explicit în textul Noului Testament, dar se găsește conceptul dragostei eros în contextul unui soț și al soției, vezi 1 Corinteni 7:5 și Evrei 13:4.

Eros a fost o zeiță mitologică, care a ajuns apoi să simbolizeze dragostea romantică. Fratele ei Anteros era zeul mitologic al iubirii altruiste sau neîmpărtășite. Eros este poate mai cunoscut sub numele său roman de Cupidon, adesea ilustrat trăgând cu săgeți spre cineva pentru a-l face să se îndrăgostească.

Un exemplu de iubire dezinteresată a fost politicianul creștin evanghelic victorian Lord Shaftesbury (1801-1885). Credințele sale creștine și dragostea pentru oameni l-au determinat să fie vârful de lance a reformei sociale. După ce a murit, locuitorii din Londra au vrut o statuie care să-l amintească. Ei au ridicat o statuie a lui Anteros în 1894, care trebuia să reprezinte dragostea sa filantropică dezinteresată. A fost puțin ciudat poate că dragostea sa creștină a fost reprezentată de o statuie a unui zeu păgân și este nedrept că această statuie faimoasă de la Piccadilly Circus este adesea cunoscută în mod incorect ca Eros, care în cazul lui reprezintă de fapt un tip greșit de dragoste.

Opusul erosului este o ură sau o dispreț intensă față de cineva sau ceva.

4. Agape

Cuvântul grecesc ἀγάπη, scris de obicei în engleză ca agape, este o iubire spirituală dezinteresată pentru ceilalți. Agape este o iubire dezinteresată, în sensul de a fi bună și iubitoare, care iartă și se dă indiferent dacă este returnată sau nu. Agape vrea ce e mai bun pentru ceilalți, fie că sunt prieteni sau dușmani.

Este agape care se traduce prin iubire în: „Iubiți-vă pe vrăjmașii voștri și rugați-vă pentru cei ce vă persecută” (Matei 5:44 KJV). Este agape care este tradus ca iubire în expresia „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8). Este agape care este tradusă ca iubire de către William Tyndale în „Acum rămâne credința, nădejdea și dragostea, chiar acestea trei; dar principala dintre acestea este dragostea” (1 Corinteni 13:13).

CS Lewis numește agape caritate, care este modul în care cuvântul a fost tradus în Versiunea Autorizată a Regelui Iacob, unde spune: „Caritatea suferă mult și este bună; caritatea nu pizmuiește; caritatea nu se laudă, nu se umflă” (1 Corinteni 13:4) și „Și acum rămâne credința, nădejdea, dar dragostea este cea mai mare dintre acești trei, dar dragostea este cea mai mare dintre acești trei; 13:13). Acest lucru este puțin înșelător astăzi, deoarece, în sensul modern, caritatea tinde să implice o organizație, dar, cu toate acestea, simțul punerii iubirii în acțiune este încă acolo.

Opusul agapei este egoismul și indiferența față de ceilalți.

Burse Agape

În Biserica Primară, cuvântul agape era folosit și pentru o masă comunală, ținută în părtășie creștină, când ei invitau și includeau pe cei săraci. Vezi Iuda versetul 12 și 2 Petru 2:13 unde a fost tradus ca „sărbătoare ale carității” (KJV), sau poate în mod înșelător ca „sărbătoare a dragostei” (NIV, ESV) sau mai util ca „masă de părtășie” (GNB, NLT). În trecut, era la modă ca unele grupuri de părtășie bisericească și uniuni creștine să fie numite grupuri apape, deși acest lucru este mai puțin obișnuit în zilele noastre.

Definiția Sfântului Paul

Este cuvântul agape pe care Sf. Pavel l-a folosit când a rezumat iubirea cu cuvintele din 1 Corinteni 13:4-8, care este un pasaj des citat la nunți: „Dragostea este răbdătoare, dragostea este bună. Nu invidiază, nu se laudă, nu se mândrește. Nu dezonorează pe alții, nu caută pe sine, nu ține cu ușurință dragostea, nu ține cu ușurință mânia. rău, dar se bucură de adevăr, întotdeauna ocrotește, întotdeauna nădăjduiește, mereu stăruie” (1 Corinteni 13:4-7). Aici Sfântul Pavel enumeră trăsăturile agapei ca fiind răbdător (îndelung răbdător), amabil, onorabil, sincer, rezistent, protector, încrezător, plin de speranță, îndurator și perseverent. El îl contrastează cu a fi invidios, lăudăros, arogant, nepoliticos (prost manierat), mândru, dezonorant, egoist, iute la mânie, rătăcitor, vesel, resentimente și necinstit ca semne a ceea ce nu este agape. Isus a spus că „După roadele lor îi veți cunoaște” (Matei 7:20).

Ordinea iubirii

Nu cred că dragostea gândește mai întâi în termeni de mine, apoi de familia mea, apoi de vecini, apoi de țara mea, apoi de ceilalți. Așa cum Isus a întrebat: „Nici măcar păgânii nu fac asta?” (Matei 5:47). Pentru creștini nu există favoritism (Iacov 2:1). Isus a spus că ordinea este ca prima poruncă să-L iubim pe Dumnezeu, iar apoi următoarea să ne iubim pe aproapele (Matei 22:34-39). Apoi Isus a spus povestea Bunului Samaritean pentru a ilustra faptul că dragostea adevărată îi tratează pe toți oamenii ca pe aproapele nostru (Luca 10:30-37), iar cu dragoste creștină ne iubim chiar și pe vrăjmașii noștri (Matei 5:44). Isus a poruncit să ne iubim unii pe alții (Ioan 13:34), iar aceasta ar trebui să fie o caracteristică recunoscută a creștinilor (Ioan 13:35), iar ordinea este de fapt să-i iubim pe alții mai întâi înaintea noastră înșine (Filipeni 2:3).

Concluzie

Dragostea creștină agape nu este condusă în mod egoist. Pentru CS Lewis în cartea sa „Cele patru iubiri”, el a văzut afecțiunea (storge), prietenia (philia) și erosul în viața umană normală, dar a văzut agape ca fiind divină de la Dumnezeu, care este iubire (1 Ioan 4:8). Dumnezeu vrea să iubim mila (Mica 6:8), să iubim dreptatea (Isaia 61:8), să iubim adevărul și să iubim pacea (Zaharia 8:19). Aplicarea dragostei la acestea ne va afecta inevitabil acțiunile, viața de familie, activitățile bisericești și politica.

sursa https://www.christiantoday.com/article/what.are.the.four.loves.in.the.new.testament/142694.htm