Bogdan, soțul Biancăi: Moartea soției mele a venit ca un șoc pentru mine. Cine a fost Bianca?

Sunt Bogdan, soțul Biancăi!

În primul rând, mi-am adunat toate gândurile și puterile pentru a putea scrie aceste rânduri. Vreau să vă mulțumesc tuturor care ați fost în aceste momente grele alături de mine și de familia mea. Am primit sute de mesaje, fiecare a fost dornic să mă ajute într-un fel sau altul. A fost o mobilizare uimitoare ce m-a ajutat să rămân în picioare în momentele astea.

Cunoscuți, necunoscuți, oameni din țară, toți mi au fost alături.

Colegii mei de la pompieri au plâns alături de mine în fiecare seară și au întărit în mine faptul ca niciodată nu o sa fiu singur, ei fiind familia mea.

Moartea soției mele a venit ca un șoc pentru mine, pentru copilul nostru drag și pentru toți cei apropiați ei, inclusiv pentru toată țara asta.

M-am întrebat de multe ori ,,de ce e așa‘’ ? De ce eu?

Răspunsul e unul sigur și e la Dumnezeu, și El știe de ce e așa.

Cine a fost Bianca?

Bianca, mama devotată si soție iubitoare, rămâne în amintirea celor dragi fata veselă și optimistă, mereu cu zâmbetul pe buze. O fire gingașă, dar totuși luptătoare, a încercat să țină piept tuturor momentelor grele prin care a trecut. S-a agățat permanent de gandul ca eu, soțul ei, și Matias, rodul iubirii noastre, o așteptăm acasa și-și va putea trăi fericită visul îndeplinit.

„Puiul meu mic”, „iubirea mea mica”, așa cum ea îl alinta pe Matias, a simțit iubirea nemărginită pe care mama sa i-o purta și pe care avea să i-o dovedeasca pentru tot restul vieții lui.

Ce mi-a mai rămas după acest șoc?

Mi-a rămas o iubire sinceră:MATIAS.

Matias rămâne pe acest pământ ca fiind amintirea ei vie și mă voi ocupa de-a lungul vieții să-i povestesc cât de mult l-a iubit mama lui și cât a luptat pentru a reveni acolo unde simțea fericire, împlinire, dragoste.

Cu multă recunoștință, soțul Biancăi.