Ghiță Rițișan: Darea de socoteală – o valoare personală și comunitară de redescoperit

Când un avion se prăbușește sau are o defecțiune care poate pune în pericol viața pasagerilor, imediat producătorul (sau compania aviatică) cere consemnarea tuturor aeronavelor de acel tip la sol. Se fac investigații serioase pentru a se afla cauza acelor accidente. 

Dacă se constată că prăbușirea sau defecțiunea sunt cauzate de greșeli în procesul de exploatare, proiectare sau execuție, atunci acel tip de aeronave nu vor mai zbura o bună bucată de timp, până când problemele nu sunt remediate. De cele mai multe ori, în urma unor astfel de situații, cei vinovați din conducerea companiei producătoare își dau demisia sau sunt schimbați. Au fost companii aeriene de top care, în urma unui accident aviatic, au falimentat și au dispărut. 

Uitându-mă la modul serios în care mediul de afaceri administrează problemele pentru a-și proteja reputația, business-ul și, până la urmă viața oamenilor, nu pot să nu observ diferența uriașă de abordare între aceste companii și entitățile religioase. 

Oare scandalurile financiare, care scot la lumină lăcomia și viața deșănțată a unor slujitori ai bisericii, sunt cauzate doar de lipsa lor de integritate? Oare nenumăratele falimente ale liderilor religioși, care au căzut în păcate scârboase, au fost provocate doar de lacune în caracterul lor? Reușim oare să stârpim răul doar aplicând disciplina și emițând comunicate? Oare incriminatul este singurul vinovat atunci când au loc astfel de incidente? 

Ani la rând am reflectat și eu cu durere și tristețe asupra multora dintre cazurile rușinoase de faliment moral despre care am aflat. Pornind de aici am curajul să afirm că marea majoritate a faptelor reprobabile cu care ne confruntăm în biserică, sunt mai degrabă probleme de sistem, de modul de operare, de organizare și de lucru din organizație, decât chestiuni care țin de natura umană coruptă. 

Este adevărat că, „inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea” (Ieremia 17:9), dar deseori, acestei „inimi” i se oferă contextul potrivit ca să își cultive și să își împlinească dorințele păcătoase. Și asta din neatenția, lașitatea, superficialitatea sau complicitatea celor în măsură să vegheze și să administreze (în) perimetrul bisericii. 

Pentru a evita perpetuarea la nesfârșit a acestor nefericite situații care aduc hulă peste Biserica lui Hristos și îi afectează misiunea în lume, aș propune să acordăm o mai mare atenție creării unor contexte de slujire care să prevină apariția falimentelor morale, decât articulării unor politici de disciplinare a celor care au eșuat rușinos.

Citește mai mult: https://noifrontiere.ro/