SUFERINŢA…

Iov 36:21 Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.

Nu-i aşa că atunci când suferi îţi doreşti ca şi cei din jurul tău să sufere sau să cunoască suferinţa ta? E ciudat faptul că atunci când ni se întâmplă un rău, am vrea să li se întâmple tuturor.
Dar ce este suferinţa? Pentru unii suferinţa înseamnă despărţirea de o persoană dragă. Pentru alţii suferinţa înseamnă să nu ai bani. Alţii consideră suferinţă faptul că au o durere de măsea. Unii cred că ei suferă cel mai tare pentru faptul că şi-au făcut zob maşina luxoasă. Alţii zic că suferinţa înseamnă să nu ai casă. Unii spun că suferinţa lor este faptul că nu au un loc de muncă. Totată lumea spune că a suferit măcar odată în viaţă. Şi nu contesc acest lucru. Cât vom trăi pe pământ vom suferi. Am fost supuşi suferinţei din pricina neascultării. Vom purta povara aceasta pe umerii noştrii în această viaţă.
Eu cred că dincolo de suferinţa trupească, cea mai mare şi mai adâncă suferinţă e aceea a sufletului. Nu este suferinţă mai amară ca cea a despărţirii de Dumnezeu pentru totdeauna. Dacă aici suferim pentru căţiva ani, de ce vrem ca după viaţa aceasta să suferim pentru totdeauna? Romani 8:18 Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu Sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. În ce ne punem azi nădejdea? Într-un medic care alină suferinţa trupului sau în Hristos care alina suferinţa inimii?
Noi am fost vindecaţi odată pentru totdeauna de orice suferinţă: Isaia 53:4 Totuş, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. EL a purtat totul pentru ca noi azi să nu mai suferim. În loc să ne plângem de milă, ar trebui să stăm zi şi noapte în prezenta Lui în semn de mulţumire pentru că a luat asupra Lui toată suferinţa noastră. De câte ori ai primis Domnului că dacă te va scoate din diferite situaţii îi vei aduce mulţumire? Ţi-ai îndeplinit juruinţa faţă de EL? Psalmi 56:12 Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe care Ţi le-am făcut; Îţi voi aduce jertfe de mulţumire.
AJUNGE cât ţi-ai plâns de milă. Capul sus. Dumnezeu nu vrea plângăcioşi. El ne vrea viteji. Ne plângem pentru cea mai mică zgârietură. Când vom înceta să ne mai plângem pentru nimicuri? Ar trebui să ne plângem nepăsarea faţă de semeni. Să plângem răceala în care ne complacem. Să plângem necredinţa din inimile noastre. Să plângem minciuna din viaţa noastră. Acestea sunt lucrurile pe care ar trebui să le plângem cu adevărat…Suferinţa…adevărata suferinţă e despărţirea de El… Ioan 15:5 Eu Sunt Viţa, voi Sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.

Articol scris de Florina Margea