Un text pe care l-am postat în urmă cu doi ani, dar care cred că ar fi de ajutor unora, acum în pragul sărbătorilor:
DE CE CRĂCIUN ȘI NU NAȘTEREA DOMNULUI?
Poate mai mult ca altădată, cu ocazia acestor sărbători ale Nașterii Mântuitorului, mi-a fost dat să mă întâlnesc cu strigătele acide ale contestatarilor sărbătorii.
Unii, tulburați din cale afară din cauza numelui sărbătorii, se uită cu dispreț spre cei ce sărbătoresc, frământați nevoie mare, că de ce i se spune Crăciun…
Să știți că nici eu nu știu prea bine de ce i se spune Crăciun, dar bănuiesc că din exact aceleași rațiuni pentru care primei zile a săptămânii, cum o numește Scriptura, noi îi spunem pe românește, duminică…
Are limba legile ei și mai toți acești „onomatologi” care contestă vehement sărbătoarea, datorită denumirii ei populare, folosesc limba română și se bucură din plin de legile dezvoltării ei în mod inconștient și fără să cârtească. Totuși, când ajung la Crăciun, aici e filozofie multă… Aici ei știu sigur că e “ceva păgân la mijloc”.
Nu au probleme să se bucure de ziua de luni, chiar dacă numele zilei vine de la venerația păgână pentru lună, nici de ziua de joi care își trage numele de la Jupiter, care să nu uităm, era un zeu păgân.
Din nefericire acești strecurători de țânțari sunt jefuiți de bucuria sărbătoririi lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu care s-a întrupat pentru a noastră mântuire.
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
