IN MEMORIAM- Silviu Vaipan

L-am cunoscut pe Silviu acum trei ani, când era student la Institutul Penticostal din București. S-a alăturat echipei Syntopic, iar între timp a plecat în Marea Britanie să studieze informatică. În aprilie am aflat de la el că a fost diagnosticat cu leucemie. A urmat o perioadă foarte dificilă de tratament, a trecut printr-un transplant care părea să aibă rezultate bune, dar acum două săptămâni boala a revenit într-o formă virulentă, iar astăzi am primit vestea oribilă că Silviu nu mai este…

Mi-e greu să mai spun ceva… Silviu a fost omul la care nu am simțit vreodată răutate. Era în mod profund un om bun, blând, atent permanent la celălalt, nu voia să deranjeze – de exemplu, când m-a sunat să-mi spună că medicii au întrerupt tratamentul fiindcă nu se mai putea face nimic, și-a cerut iertare că mă sună intempestiv și urmează să-mi dea o veste proastă… Era de un extraordinar bun simț – dar nu învățat social și simulat, ci unul care izvora dintr-o anumită delicatețe sufletească, din sinele său mai profund – și de o molipsitoare vioiciune, energie, dar și o voință de fier și o ambiție și inteligență ținute în frâu de porunca „să faci mereu binele.”

Ultimele luni din viața lui Silviu au fost cumplite, deși niciodată nu a vrut să discutăm despre suferința lui. Nu a vrut să-l compătimim, dar nu dintr-un pretins și superior stoicism, ci din grija de a nu ne produce și nouă durere. A răbdat până la final cu bărbăție, încrezător că, ceea ce pare aleatoriu, un simplu ghinion statistic, are o însemnătate mai profundă. Silviu nu a căutat în Dumnezeu un refugiu psihologic sau o ipoteză explicativă. Și-a acceptat destinul cu seninătate și până la final a rămas același om – boala nu l-a schimbat, iar atenția și grija sa pentru ceilalți au rămas la fel.

Nu mai țin minte cine spunea că oamenii îl caută pe Dumnezeu pentru ei și puțini sunt cei care îl caută pe Dumnezeu pentru Dumnezeu. Silviu a făcut parte din a doua categorie. Nu a avut timp să fie un misionar așa cum își dorea, însă viața lui – și mai ales ultimele luni – stă mărturie mai mult decât orice altceva. Sunt bucuros că l-am cunoscut pe Silviu și că am stat, chiar și pentru așa puțin timp, în preajma luni. Sper să fiu vrednic de prietenia lui. Dumnezeu să îl odihnească!

Robert Gabriel Ciobanu