Familia, un crâmpei de cer

Principiile pe care se clădește familia rămân valabile la mii de ani de la încheierea primei căsătorii, iar aplicarea lor poate ajuta familiile să înflorească, da, chiar și în secolul XXI. Întrucât astăzi relaţiile disfuncţionale și violenţa domestică sunt probleme care macină numeroase familii, mulţi se întreabă dacă mariajul mai este o opţiune demnă de luat în calcul. 

Familia fericită și secretul ei

Satisfacerea nevoilor celuilalt înainte ca el să își dea seama că le are – aceasta este una dintre definiţiile pe care le-a primit dragostea. În relaţia părinte-copil operează acest tip de dragoste: părinţii își hrănesc copiii înainte ca aceștia să devină prea flămânzi (și prea morocănoși totodată) sau schimbă scutecul bebelușului înainte ca el să se simtă incomod.

Singurătatea îi poate face pe oameni triști, răniţi, chinuiţi și egoiști, în timp ce viaţa de familie le oferă oportunităţi de a experimenta dragostea, comunicarea, înţelegerea și cooperarea. Partenerii de viaţă își pot satisface reciproc nevoile de apreciere, confort, ajutor, protecţie, încurajare și afecţiune. În fiecare ocazie în care ne ajutăm partenerul să se simtă iubit, ne fortificăm relaţia, după cum, de fiecare dată când acţionăm egoist, producem daune relaţiei.

Secretul fericirii, au descoperit psihologii, nu constă în a avea tot ce ne dorim, ci în a oferi celor din jur ceea ce au nevoie pentru a fi fericiţi. Cel mai bun loc în care putem să simţim bucuria iubirii pline de generozitate este cadrul vieţii de familie, pentru că aici ne cunoaștem foarte bine unii pe alţii.

Mai bine doi decât unu

Dacă un partener este bolnav, celălalt îi poate oferi îngrijire. Dacă unu dintre cei doi se simte obosit, celălalt poate prelua o parte din sarcinile care revin în mod obișnuit partenerului. Atunci când un cuplu se confruntă cu o provocare, există două minţi care se pot concentra asupra problemei. Dacă ni se întâmplă lucruri bune, starea noastră de bine este amplificată de faptul că avem cu cine ne împărtăși bucuria, iar când tragedia ne sfâșie lumea este o mângâiere să avem pe cineva pe umărul căruia să plângem.

Provocarea cu care se confruntă multe familii din zilele noastre este izolarea părinţilor de copii în lumile virtuale create de tehnologie. Oamenii se lasă ghidaţi adesea de ceea ce cred ei că este cel mai bine pentru ei în momentul respectiv, în loc să se gândească la ceea ce este mai bine pentru partenerul și familia lor în prezent și în viitor.

Familia, fărâmă din strălucirea lui Dumnezeu

„Nu este bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18), a spus Dumnezeu, chiar înainte să o creeze pe Eva. El i-a dat omului instituţia căsătoriei și ne-a proiectat să funcţionăm mai bine împreună. Cei care trăiesc în cuplu sunt mai fericiţi, mai sănătoși, cu un nivel socio-economic mai bun și mai rezistenţi la provocările vieţii decât cei care trăiesc singuri.

Cu toate acestea, familia reprezintă mai mult decât suma beneficiilor pe care le oferă; căsătoria ne oferă o perspectivă asupra caracterului lui Dumnezeu.

„Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi” (1 Ioan 4:7,12).

Ori de câte ori facem un gest iubitor, devenim exponenţi ai iubirii lui Dumnezeu. Dragostea nu înseamnă să faci lucruri spectaculoase pentru celălalt; ea se manifestă mai degrabă prin gesturi, cuvinte și acţiuni mărunte presărate în ochiurile unei zile: „Mulţumesc pentru cămașa mea curată!”; „Vrei să-ţi pregătesc o gustare?”; „Ce pot face să te ajut?”; „Mă bucur că sunt soţia ta/soţul tău!”).

Intenţia lui Dumnezeu cu privire la familie și căsătorie a fost crearea unui loc în care să ne putem bucura de faţete ale iubirii Lui. Este vorba de o stradă cu două sensuri – cu cât primim mai mult din iubirea altruistă și iertătoare a altei fiinţe umane și cu cât  dăruim mai mult același tip de dragoste partenerului și copiilor noștri, cu atât mai clar înţelegem dragostea lui Dumnezeu pentru noi.

Și cu cât înţelegem mai mult dragostea lui Dumnezeu pentru noi, cu atât mai ușor Îl iubim pe El și îi iubim pe ceilalţi.

„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit” (1 Corinteni 13:4-8).

Citeste mai mult: https://semneletimpului.ro/social/familie/familia-un-crampei-de-cer.html