DEVOTIONALEEDITORIALE

Mulțumirea-i bogăție!

A fost o săptămână plină, dar bogată.
Bogată în mulțumiri exprimate, în slujiri diverse adunate, în zâmbete acordate, în discuții ziditoare, copii bucuroși că vin la biserică în fiecare zi, în prăjituri și sandwich-uri pregătite cu dragoste de puțini pentru mulți. De fapt, o inimă bogată este o inimă mulțumitoare. A fost o săptămână în care relațiile dintre noi ne-au adus aminte că suntem bogați, iar această bogăție înseamnă să ne împărtășim atât bucuriile cât și necazurile. Asta am învățat de la cei care au trecut prin situații dificile, faptul că atunci când a fost mai dificil și a fost ascultat, sunat de către cineva, a simțit că nu trece singur prin această perioadă. Dar am învățat că și bucuriile trebuie împărtășite, că uneori îți stă în gât ca un nod, până când găsești pe cineva cu care să împărtășești.
Dar sunt două lucruri pe care le-am observat vineri și care m-au marcat într-un fel și cred că au fost o bună concluzie pentru o astfel de săptămână. În primul rând a fost modul cum un copilaș care s-a lovit puțin la picior, a început să plângă foarte zgomotos. Desigur că durerea lui nu era pe măsura (asta a confirmat și mama lui) strigătului lui, dar strigătul lui a arătat dependența lui și nevoia lui de alinare, de confirmare din partea mamei lui. Ce am observat a fost că strigătul lui era invers proporțional cu distanța dintre mama lui și el. Adică cum se apropia de mama lui, volumul plânsului se diminua pentru că se apropia de locul de siguranță și alinare. În același fel suntem și noi dependenți de Domnul. Pe El nu-l deranjează strigătul nostru, dar în timp ce ne doare El așteaptă să ne apropiem ca să găsim siguranță și alinare. vreau să spun că joaca copilului a continuat cu aceeași bucurie la 10 secunde după ce a primit alinarea mamei.
Iar al doilea lucru de vineri au fost vorbele puține, dar pline de greutate ale unui frate care și-a pierdut destul de recent soția și care suferă în tăcere, dar care știa în mod grațios să împartă un zâmbet scurt celor din jurul lui. Întrebându-l ce face și cum este răspunsul lui a fost scurt, simplu și pătrunzător: „mă bucur că anii ce urmează sunt mai puțini decât cei care au fost”. În aceasta este o dublă declarație, pe de o parte faptul că nu trebuie să stea la fel de mulți ani fără soția lui, iar pe de altă parte în puținii ani ce mai rămân se va bucura că a avut parte de mai mulți alături de ea. O inimă dependentă de Domnul este bogată. O inimă mulțumitoare este bogată!

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: