Toni Berbece: Nu te lăsa…

Nu te lăsa…
Carol al V-lea era în drum spre Britania, unde voia să dea o lecție unuia dintre vasalii săi nesupuși, când deodată i-a ieșit înainte în Pădurea de la Le Mans un bătrânel îmbrăcat numai într-o cămașă albă si cu barba lungă si căruntă, care i-a apucat calul de căpăstru si i-a spus: “Întoarce-te, măria ta, ești trădat!” Atunci Carol al V-lea a scos sabia si a început să taie in stânga si in dreapta, rănindu-și generalii si chiar câteva rude de sânge. În realitate nimeni nu-l trădase, ci bătrânelul acela era un vrăjitor care i-a înscenat o presupusă trădare tocmai pentru a-l destabiliza. Lupta a fost pierdută înainte de a o începe, Carol al V-lea s-a întors acasa învins fără sa lupte de fapt cu dușmanul.
Așa face si Diavolul cu noi, cum ne dorim să ieșim de sub stăpânirea lui cum vine “mama” si ne zice că renunțam la credința strămoșească si că am înnebunit cu atâta Biblie si cu atâta sfințenie, că mai bine era prostituată decât “pocăită”. Cum vrem să scăpăm de vicii cum vin prietenii si ne fac nebuni că ne-am călugărit, când de fapt am găsit drumul spre sănătate si spre adevarata fericire, dovedindu-se că de fapt acei prieteni preocupați de fericirea noastră ajung fie morți de supradoze, fie prin spitale, fie prin pușcării.
Așa face Diavolul cu noi, când ne propunem să facem un gest de dărnicie, poc, apare de nicăieri o pană, o amendă, o lipsă, o datorie, o cheltuiala în plus, pentru a ne descuraja să mai dăruim. Când ne propunem să postim, să vorbim cu cineva despre Hristos, când ne propunem să mijlocim pentru cineva bolnav sau cuprins de demoni imediat sar duhurile de intimidare, dar intimidarea lor e atât de slabă încât le poți fugari cu o fluturare simplă din scutul credinței. Ce slab e creștinul care trăiește sub intimidarea celui rău. Ridică-te si scutură-te de orice intimidare, nu te lăsa călăuzit de cum dictează Diavolul, nu el e la cârma vieții tale, ci Hristos, care te-a făcut deja victorios, iată ce ne spune Apostolul Pavel: “Totuși în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8:37).
Cu prețuire,