DEVOTIONALEEDITORIALE

Onisim Botezatu: Isus din pușcărie

…am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine.’ Matei 25:36

Știai că există o parte a Bisericii lui Isus Hristos în pușcărie? Știai că acolo se întorc oameni la Dumnezeu? Se căiesc de faptele lor și se botează? Și varsă lacrimi amare de pocăință? Sau nu ai auzit despre asta?

Sâmbătă la ora zece sunt invitat de fratele pastor Duțu Mărgaian (capelan penticostal al penitenciarului de femei din Arad), la Biserica Micalaca. Într-o atmosferă deosebită, un program adevărat de biserică, un număr considerabil de femei împreună cu gardienii și consilierii lor au primit liber de a veni la biserică. Nu am mai participat la așa ceva până acum, și am serioase motive de regret.

Între ele vezi femei condamnate la multi ani de închisoare, care privesc în gol, fără un obiectiv anume, toate vârstele, toate culorile, aceste femei care au apucat pe ‘o cale’ ce li s-a părut bună inițial, dar au realizat că această cale promițătoare, siropoasă, duce la moarte (o moarte cu zile între zidurile reci și întunecate ale închisorii). Dar cinci femei îmbrăcate în alb, care plâng și se căiesc înaintea lui Dumnezeu, stau pregătite de a intra în apă pentru botez. Privirea lor arată altfel, chipul lor strălucește, pentru că astăzi se logodesc cu Hristos prin botez.

Mi s-a acordat harul să le botez și eu împreună Cu Dani V. Un mare har! Mulțumesc fratelui păstor Mărgăian pentru privilegiul acordat. Obosite de viață la 20 de ani, lămurite de prieteni, ruinate de păcat și minciună, manevrate de alții care se cred mai străluciți (interlopi, proxeneți, pești sau mai știu eu ce), aceste femei și fete aleg să pună capăt păcatului și vieții mizere. Am văzut lacrimi reale de pocăință, Sara plânge la predică, mărturisește plângând, intră în apă plângând, iese plângând, sărbătorește plângând. Nu sunt lacrimi depresive, e acea descătușare a eliberării de sub blestemul păcatului și a fricii morții oferită de Isus.

Am luat cina împreună cu ele. Apoi am servit o masă îmbelșugată. Cinste organizatorilor, cinste slujitorilor implicați, felicitări bisericii pentru aceasta lucrare bună.

Deci Isus are copii și în temniță. Practic Isus este în temniță. În Matei ne arată că el fericește pe cei care L-au vizitat în pușcărie. Tot timpul a avut copii în pușcărie. În China dacă ești prins cu Biblie la tine ești condamnat la pușcărie. Gem temnițele asiatice de copii ai lui Dumnezeu. Iosif a fost în pușcărie, Ieremia, Daniel, apostolii, Pavel a stat mai mult prin pușcării decât noi în concedii, Wurbrand, N. Moldoveanu, Traian Dorz și alții, chiar dacă toți aceștia erau condamnați pe nedrept.

Ia-ți o clipă, o ora, o zi, o rugăciune, un program de biserică și gândește-te la Biserica lui Isus din subterană, încarcerată pentru credință. Isus are nevoie de vizita noastră. E nevoie de voluntari pentru această slujire. Acești oameni sunt deprimați, unii depresivi, au nevoie de încurajare, de consiliere, de părtășie. Regret enorm că nu am mers până acum!

Ne bucurăm că Împărăția lui Dumnezeu se extinde dincolo de zidurile cu sârmă ghimpată ale închisorii, dincolo de porțile de fier și gratiile de la uși și geamuri, acolo avem oameni liberi, eliberați de Hristos prin pocăință. Cum de asemenea avem mulți oameni ‘liberi’ printre noi, în libertate dar condamnați la: ură, neiertate, frică, iubire de bani, lăcomie, mândrie, dependențe, patimi, legături demonice, alcool, tutun, toate aceste lanțuri demonice pot pica doar prin credință în jertfa lui Hristos și voință.

Te salut Biserică a lui Isus din penitenciare! Ori unde ai fi în lume, vine o zi când ne vom bucura în slavă, toți dictatorii vor primi condamnările veșnice, iar cei liberi în Hristos din închisori vor zbura spre Patria Cerească. Te iubim Isuse, inclusiv acea sămânță de urmaș din închisoare!

Permiteți-mi să salut personal pe frații și surorile care se implică direct de atâția ani în reabilitarea acestor ființe care au chipului lui Dumnezeu în ele: fratele Duțu, Sami și Estera S, Lili, sora Mia, Viorel, Dacian. Sunt convins că echipa este mult mai mare, dar pe voi v-am văzut, vă cunosc și sunt bucuros să avem oameni cu inimă atât de mare. Vă mulțumim pentru acceptarea colaborării cu voi și a Bisericii noastre.

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Check Also
Close
Back to top button
%d blogeri au apreciat: