DEVOTIONALEDEVOTIONALE VIDEO

Perioade, situații și o soluție

La ce folos faptul că israeliții eu ieșit înarmați din Egipt, dacă atunci când au primit vestea că vin egiptenii după ei s-au apucat să se plângă și să se tânguiască către Moise. Ei erau bine mersi cu armele în mână, dar cu frica în oase de armata care venea împotriva lor. Seamănă izbitor cu imaginea românilor plini de ulei, făină și benzină, dar cumpărate cu genunchii bătându-se unii de alții.
Cu frica ne vom întâlni în toate ipostazele și perioadele vieții. Este o formă de frică cea pe care o simte copilul când este în afara siguranței asigurată de perimetrului mamei sau a tatălui. Mai târziu ne apucă frica atunci când urmează o oră la școală când știi că este posibil să fii ascultat. Mai târziu frica adolescentului care vrea să fie acceptat de prieteni și toată nesiguranța care vine asta. Apoi apare frica de necunoscut: cu cine să mă însor, este persoana potrivită, dar dacă… și apoi să nu mai vorbim de fricile adulților… Ați înțeles ideea: fiecare stadiu al vieții vine cu momentele ei care ne provoacă încrederea, credința, convingerile și valorile. Totul ține de modul în care abordăm lucrurile în funcție de scopul care-l poartă cu ele aceste momente.
Cum facem diferența? Trebuie să înțelegem că sursa fricii este diavolul, iar scopul lui este panică, neliniște, dezorientare și distrugere. Iar diavolul se folosește de orice eveniment poate din viața noastră, ca să aducă o astfel de frică. Ei bine, pentru o astfel de frică nu merită să-ți cheltuiești banii. Plus că oricum proviziile îți ajung pentru cât timp? Cum să stai cu arma-n mână și cu frica în oase privindu-i pe egipteni!? Era clar că față de această situație, care era o realitate, israeliții au mușcat momeala diavolului lăsându-se copleșiți de frică. La fel și Românica noastră!
Observați că armele egiptenilor în mâna israeliților nu erau de niciun folos împotriva fricii! Ei aveau nevoie de cealaltă perspectivă a lucrurilor, aceea de care și noi avem nevoie! Anume perspectiva că împotriva duhurilor răutății nu folosim muniție militară, ci armele de luptă ale Duhului. Dacă tot avem acest război nebunesc la granița noastră și suntem în această stare de incertitudine, ce-ar fi să ne aducem aminte că și noi suntem angrenați într-un război, dar nu unul militar, ci unul spiritual. Veștile războiului militar ne aduc aminte (ceea ce poate am uitat) că războiul spiritual este unul perpetuu pentru sufletele noastre. Război care nu se câștigă cu făină, ulei și benzină, ci printr-o încredere neclintită în Domnul oștirilor care este Conducătorul oastei și Generalul neînfrânt. Suntem deci, chemați să ne echipăm corespunzător împotriva fricii, a nesiguranței, a manipulării cu armura Duhului, echipamentul complet și suficient pentru acest război spiritual.

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: