DEVOTIONALE

Citește întreaga Biblie într-un an! – partea II

– Citește întreaga Biblie în anul care vine! (2) –
– Dar nu vreau să fiu un legalist!

Al doilea motiv care te-ar putea împiedica să citești întreaga Biblie în anul care vine este faptul că întregul demers pare unul legalist. În cele din urmă, nu este esența creștinismului relația cu Dumnezeu? „O relație,” spunem noi, „nu poate fi turnată în astfel de tipare, pentru că va fi mutilată.” Mai mult, o astfel de practică poate genera un sentiment de superioritate care afectează relația noastră cu Dumnezeu și cu semenii, atitudine pe care dorim să o evităm cu orice preț. Să privim cu atenție la această obiecție.

Înainte de toate, trebuie să recunoaștem că pericolul sesizat este unul real. Hotărârea de a citi întreaga Biblie, anual, se poate transforma destul de repede într-un ritual sec, cu o singură urmare: ne va liniști conștiința. Vom răsufla ușurați în fiecare dimineață, pentru că ne vom fi îndeplinit datoria. Ba mai mult, vom spune precum Mica, acel trist personaj din vremea Judecătorilor: „Acum știu că Domnul îmi va face bine, fiindcă am ca preot pe levitul acesta.” (Judecători 17:13) Bineînțeles, noi rostim varianta ușor modificată: „Acum știu că Domnul îmi va face bine, fiindcă citesc Biblia în fiecare zi!” Pentru că citirea Bibliei se transformă într-un ritual mecanic, ne așteptăm ca totul în relația cu Dumnezeu să funcționeze mecanic: cititul Bibliei reprezintă fisa pe care o introducem, cu așteptarea ca mașina să ne elibereze sandwich-ul pe care îl râvnim. Când se întâmplă asta, jubilăm cu mulțumire de sine și încredințarea că totul ni se datorează. Când nu se întâmplă, ne supărăm, ca fiul cel mare din pildă, și începem să bombănim: „Eu citesc Biblia integral de atâția ani și mie niciodată nu mi-ai dat…” (vezi Luca 15)

Mai mult, după cum spuneam în introducere, hotărârea de a citi Biblia într-un an poate degenera într-o atitudine de mândrie și superioritate, atât de nocivă pentru noi și pentru cei din jurul nostru. Încolțește în noi gândul că practicarea cu consecvență a acestei discipline spirituale ne face vrednici înaintea lui Dumnezeu, ne câștigă merite înaintea Lui. Ajungem să nu mai fim uimiți de Dumnezeul despre care citim în Scripturi, ci de dedicarea și consecvența noastră. Mai mult, totul devine o competiție. Chiar dacă nu știm sigur, bănuim noi că ceilalți nu prea citesc. Astfel, citirea Bibliei are dintr-o dată un dublu „beneficiu”: ne facem să ne simțim bine în superioritatea noastră și ne oferă libertatea de-i judeca pe ceilalți după plac.

Îmi amintesc cum, crescând de mic în biserică, auzeam de X sau de Y, că au citit Biblia de 20/25/30 ori! Mic fiind, eram impresionat. Ce-i drept, la vârsta respectivă, simpla vârstă de 30 mă făcea să scot căciula. Genul acesta de afirmații nu mă mai impresionează însă acum. Între timp, am aflat că învățătorii care L-au răstignit pe Domnul o știau chiar pe de rost, dar nu le-a fost de folos.

Pericolul ritualului sec și al sentimentului de superioritate sunt deci reale, dar NU SUNT motive pentru a nu hotărî să citești Biblia într-un an. Iată de ce:

În primul rând, pentru că pericolul deformării, al deturnării și chiar al pervertirii este prezent în orice inițiativă sau acțiune umană, de la cele mai mari până la cele mai mărunte, dar asta nu înseamnă că acestea trebuie abandonate. Sunt conștient că mă pot răni urât cu cuțitul, dar voi continua să feliez pâinea și nu voi începe să mușc din ea. Sunt conștient că viața de căsătorie poate să rănească și chiar să degenereze, dar asta nu mă determină să nu întemeiez o familie. Faptul că citirea Bibliei într-un an este un demers primejdios nu înseamnă că ar trebui să abandonez inițiativa. Trebuie doar să fiu atent și să veghez. Călătoria poate fi primejdioasă, dar a rămâne tolănit pe canapea pentru restul vieții nu reprezintă o soluție potrivită. Există mereu riscul să aruncăm apa din văniță cu tot cu copil.

În al doilea rând, Biblia trebuie citită în contextul unei relații cu Dumnezeu. Nu uita că nu ești chemat să îți faci cota, să citești porția, cu un ochi în Scripturi și cu unul în ceas, ci ești chemat să Îl cunoști pe Dumnezeu. Relația cu Dumnezeu va fi turnată însă în anumite tipare și este normal să fie așa! Relația dintre soț și soție este turnată în anumite tipare. Orice familie are anumite tradiții care nu se învechesc, ci devin tot mai iubite de la un an la altul, pentru că îi au în centru pe cei dragi. Acestea nu doar că nu sunt obositoare, dar sunt valoroase datorită faptului că ne aduc aproape de cei pe care îi iubim. Citirea unei cărți în fiecare dimineață poate deveni un obicei obositor. Căutarea Feței lui Dumnezeu este viață și bucurie!

În al treilea rând, Biblia trebuie citită mereu în contextul Evangheliei. Aceasta înseamnă că suntem salvați și acceptați înaintea lui Dumnezeu prin jertfa lui Isus Hristos, iar aceasta este suficientă! Prin credința în Isus Hristos, suntem înfiați și devenim copii ai lui Dumnezeu. Nu este un drept pe care trebuie să îl câștigăm, ci unul care ne-a fost dăruit. Putem fi scutiți de mândrie în citirea Bibliei în momentul în care înțelegem că suntem salvați prin Hristos, nu prin practicarea disciplinelor spirituale. Ce sunt disciplinele spirituale? Sunt daruri! Sunt mijloace pe care Tatăl Ceresc ni le-a dăruit pentru a putea să-L cunoaștem mai bine pe El și pentru a ne apropia mai mult de El. Prin Isus Hristos, El este Tatăl nostru și nu poate deveni „mai Tată” decât este deja! Prin practicarea disciplinelor spirituale însă, putem aprofunda relația aceasta. Ne putem bucura în fiecare zi de măreția Tatălui nostru și de minunea de a ne numi copiii Lui. În sensul acesta, apostolul Pavel nu se ruga ca efesenii să primească mai mult, ci să aibă ochii deschiși ca să înțeleagă ceea ce e deja la dispoziția lor. (vezi Efeseni 1)

În al patrulea rând, Biblia trebuie citită în contextul închinării. În Scripturi, apostolul Pavel descrie cele mai glorioase și profunde adevăruri teologice, dar finalul este mereu doxologic. Mai simplu spus, apostolul Pavel nu citește, nu studiază, nu scrie teologie de dragul teologiei, ci de dragul lui Dumnezeu. În același mod, noi nu citim Scriptura de dragul conștiinței, de dragul binecuvântărilor, de dragul informației, ci de dragul întâlnirii cu Autorul ei! Întâlnirea aceasta nu se poate produce decât în actul închinării. Acolo dispare ritualul sec, dorința de profit și orice urmă de laudă și mândrie: Slava lui Dumnezeu copleșește totul și este cea mai mare răsplată!

Valentin Făt, pentru Edictum Dei

via https://suceavaevanghelica.com/

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Check Also
Close
Back to top button
%d blogeri au apreciat: