Onisim Botezatu: Cea mai gravă boală a umanității
Știm că suntem din Dumnezeu și că toată lumea zace în cel rău. 1 Ioan 5:19
„Care este cea mai gravă boală a umanității?” Întreb pe copiii clasei a IV-a. Răspunsuri: „coronavirus, cancer, pneumonie, singurătatea, lenea, orbirea, durerea de cap, etc. Au dreptate copiii, toate sunt grave, dar este o suferință și mai gravă, cea mai gravă: PĂCATUL.
Apostolul Ioan conclude prima epistolă astfel: „lumea zace în cel rău!” Așa este, bolile cauzate de păcat sunt crunte. Toate bolile în esență s-au născut din neascultare. Iar lumea zace în cel rău. Omul care întârzie să-și rezolve prin spovedanie sau mărturisire păcatul, este inert, zace în interiorul lui, păcatul îl arde ca un foc ce mistuie conștiința sa.
A ZĂCEA 1. A sta întins, culcat sau tolănit pe pat, pe pământ etc. din lipsă de ocupație, din cauza oboselii etc. ♦ A fi doborât. Copacii zac la pământ. 2. A sta culcat în pat din cauza unei boli grele; a boli. 3. A fi mort, culcat, îngropat (în mormânt). Acestea sunt explicațiile DEX-ului la verbul a zăcea. Oare nu tocmai aceste sunt simptomatologii ale păcatului?
Regele David mărturisește presiunea psihologică și implicațiile spirituale ale păcatului în psalmul 32:
Psalmul 32:3-5
Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate,
căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea;mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire)
Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea.Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Și Tu ai iertat vina păcatului meu.
Petele de sânge din conștiința personajului feminin din CRIMĂ SI PEDEAPSĂ, al lui Dostoievski, pot fi șterse doar prin mărturisire și pocăință. Altfel, coșmarurile generate de păcat și consecințele acestuia răvășesc sufletul tău și umple de boli trupul, iar emoțional devii calamitate.




