Se spune deseori că alegerile pe care le facem în mod repetat ne determină destinul. De mai puţine ori sunt aduse în discuţie alegerile altora care ne marchează în mod nefericit viaţa. Schimbările care le sfidează și pe unele, și pe altele sunt dintre cele mai impresionante, iar povestea lui Jesse Thistle confirmă acest lucru.
Jesse s-a născut în Canada anilor 1970 și de la început viaţa nu i-a fost ușoară. Mama lui, Blanche, provenea dintr-o familie de aborigeni canadieni și era abia ieșită din adolescenţă, iar tatăl lui, Sonny, era un tânăr dependent de droguri care fugise de acasă din cauza unor probleme cu legea. Primii câţiva ani i-a petrecut în grija mamei sale, iar aceia au fost anii cei mai liniștiţi: era iubit, dormea într-un pat și avea ce să mănânce. La doar trei ani, el și cei doi fraţi mai mari au fost luaţi de Sonny, care o minţise pe mama lui că avea un loc de muncă și devenise responsabil. Pentru că muncea, era studentă și se îngrijea de cei trei, Blanche a acceptat să lase băieţii la el pentru câteva luni.
Sonny nu avea de fapt niciun loc de muncă, iar obiceiurile lui le făceau viaţa un coșmar copiilor, toţi mai mici de șase ani. Erau lăsaţi zile întregi singuri în apartament, fără mâncare. Dormeau pe mormane de rufe murdare și fuseseră învăţaţi de tatăl lor cum să cerșească, să fure din magazine și să ruleze ţigări din chiștoace găsite pe stradă. Vecinii au alertat serviciile sociale, iar după câteva luni în orfelinat au ajuns în grija bunicilor paterni.
Nimeni nu a sunat-o pe mama lui, pentru că indigenii erau consideraţi „necuraţi“ și inadecvaţi ca părinţi. În acei ani, mii de copii indigeni erau luaţi în grija serviciilor sociale și plasaţi rapid în familii de canadieni albi, care erau consideraţi mult mai potriviţi să crească un copil, departe de originile lui păgâne.
Bunicii erau niște oameni foarte stricţi, care i-au crescut cum au știut mai bine. Bunicul îi bătea deseori când greșeau, pentru a-i îndrepta. Și, deși îi iubeau, bunicii i-au interzis mamei lor să îi viziteze. Băieţii își aminteau originile lor, iar fratele mai mare le povestea uneori despre vara în care au dormit într-un tipi (cort specific aborigenilor canadieni). Își dădeau seama de originile lor și din cauza înfăţișării, din pricina căreia la școală au îndurat în repetate rânduri bătăi din partea colegilor.
Dorinţa de a se integra și ura faţă de mama lui, despre care credea că îi părăsise, l-au făcut pe Jesse să-și ascundă originile și să pretindă că este italian.
Pe urmele tatălui său
La școală, Jesse era mereu gata de bătaie, avea note mici și nu reușea să înveţe să scrie sau să citească. Când a ajuns la liceu, a intrat într-o gașcă, iar lucrurile au pornit pe o spirală descendentă. A început să bea, să se drogheze și în scurt timp a fost dat afară din casă de bunici, care nu voiau să treacă din nou prin calvarul prin care trecuseră cu tatăl lui.
O perioadă a stat la fratele lui mai mare, Josh, care devenise poliţist, dar a fost dat afară atunci când Josh l-a găsit consumând droguri în casă. La doar 20 de ani, Jesse era om al străzii. A dormit apoi într-o mașină pe care a parcat-o la marginea Vancouverului, într-un loc unde se strângeau mai mulţi oameni ai străzii, majoritatea indieni canadieni, la fel ca el. Apoi și-a vândut mașina și tot ce avea pentru a face rost de droguri.
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
