TATA, SĂ NU MORI! Jurnal de covid – David Gabriel

Așa îmi repeta Patrik printre lacrimi și suspine. Când a auzit că am sunat la ambulanță, a venit la mine la pat și m-a drăguțit plângând, repetându-mi ,,TATA, SĂ NU MORI.” Pe hol, în fața ușii mi-a cuprins picioarele amândouă să nu mă lase să plec. Băiatul ăsta a rupt sufletu-n mine. Am plecat de acasă cu jalea celui care pleacă la oaste.

Dar ce vorbesc eu aici, el e copil. Am aflat de adulți care m-au plâns ca niște copii. Mi-au plâns neputința prietenii și tovarășii de slujire. Și voi ați rupt sufletu-n mine. Multumesc. Vă iubesc și vă prețuiesc.

Ambii plămâni îmi sunt afectați. Respir greu la orizontală și obesesc foarte repede. Chiar și vorbind. Vestea bună e că sunt stabil.

Vă mulțumesc pentru toate mesajele de încurajare și pentru toată susținerea în rugăciune.

David Gabriel