Vibrez încă la suferință cu frecvențe noi. M-am întors în mine la o frază în care mi-am înveșmântat inima altadată:
“Privit printr-o lacrimă, orice om care plânge este fratele meu”.
Am simțit zilele acestea balsamul de Galaad pe care mi l-a trimis Dumnezeu prin voi.
Mă simt progresiv mai bine. Alții încă n-au acces la izbăvire. Pentru ei (și mai ales pentru un tiz la care mă gândesc eu acuma), iată o doză de înțelepciune primită prin Richard Wurmbrand:
“Cele mai durabile impresii le fac cuvintele ascultate in vreme de adinca sensibilizare provocata de o suferinta sau de un necaz.
In Februarie 1992, dupa o calatorie in Pensilvania, m-am intors acasa cu o tulburare a vederii la ochiul sting. M-am grabit sa-mi vars necazul catre familia Wurmbrand si dinsul mi-a inlesnit o vizita la un specialist din Pakistan, convertit de curind la crestinism si botezat.
Inainte insa de a ajunge la doctor, fratele Richard mi-a spus:
“Baga de seama Brinzei, ca uneori o vedere prea buna ne impiedica sa vedem adevaratele frumuseti din viata. Eu am calatorit in peste 50 de tari, dar cele mai frumoase lucruri nu le-am vazut in tarile pe care le-am vizitat, ci inlauntrul meu. Cauta sa vezi Imparatia lui Dumnezeu inauntrul tau si sa te bucuri de frumusetea ei si a Imparatului ei”.
CITESTE MAI MULT: https://barzilaiendan.com/2021/01/20/teritorii-noi-cutele-propriului-suflet/
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
