ULTIMELE STIRI

Despre sfârșitul lumii

DONAȚII ȘI SPRIJIN FINANCIAR pentru CrestinTotal.ro

$3.00


Retrăiesc uneori şi astăzi tulburarea ontologică ce a răbufnit în conştientul meu încă de când eram copil: Cum am apărut? De unde am venit? Pe măsură ce am crescut, noi întrebări mi-au neliniştit sufletul: Este necesar oare un sfârşit pentru tot ce are un început? Care va fi sfârşitul meu? Cum şi când va fi sfârşitul lumii?

Această curiozitate cu privire la origini şi finalitate definește umanitatea. Filme, scenarii știinţifico-apocaliptice, reviste de profil stau la dispoziţia oricărui iubitor de răspunsuri. Problema este însă că soluţiile variază atât de mult, încât omul nu mai ştie ce să creadă sau dacă să mai creadă ceva.

Avatarurile sfârșitului, în creștinism
Tema escatologiei a început să catalizeze interesul la puţin timp după înălţarea Domnului Iisus Hristos la cer. În cercetarea mea, am descoperit în jur de 160 de date cărora le-a fost proiectată o simbolistică apocaliptică, 160 de posibile sfârșituri ale lumii.

În a doua jumătate a secolului al II-lea, Montanus, Priscilla şi Maximillia, trei pseudoprofeţi creștini carismatici din Frigia, au început să propage ideea că ei sunt trimişii lui Dumnezeu pe pământ cu scopul de a vesti iminenta revenire a lui Hristos. Cam în aceeaşi perioadă, apologetul creștin Irineu lansa teoria că apocalipsa se va dezlănţui în anul 500 d.Hr., când, după calculul lui, urmau să se împlinească 6.000 de ani de la creaţie. Ulterior, teologul, filosoful și părintele bisericesc Augustin de Hipona a recalculat anul creaţiei şi, pe baza noii cronologii, a fixat revenirea Mântuitorului în anul 800.

În secolul al VIII-lea, a apărut o nouă teologie a sfârşitului, bazată pe textele din Apocalipsa care vorbesc despre cei 1.000 de ani. Anul 1000 d.Hr. a dobândit astfel rangul de „an apocaliptic”. În 1284, papa Inocenţiu al III-lea a calculat apocalipsa adăugând 666 de ani la anul în care a apărut islamul. A urmat anul 1666, care a trezit noi angoase, din motive lesne de înţeles.

Anul 2000 a stat sub același spectru al fobiei sfârșitului: fantoma unei spocalipse informatice (Y2K sau „bug-ul mileniului”) a bântuit imaginarul celor care se pregăteau să pășească în noul mileniu, dar nu neapărat cu dreptul: mulţi se așteptau la un dezastru informatic și economic produs de computere în noaptea de 31 decembrie 1999.

Anul 2008 a purtat și el la rever fantasma unei apocalipse autoinduse: inaugurarea acceleratorului de particule LHC (Large Hadron Collider) a indus teama că, în cazul eșecului experimentului, ar putea fi generată o gaură neagră care să înghită planeta. Un videoclip postat pe Youtube pe 9 septembrie 2008, care exploata acest scenariu terifiant, a fost accesat de 1.200.000 de persoane, indiciu că subiectul sfârșitului suscită încă interesul oamenilor.

Plămăditorii de apocalipse au brodat noi speculaţii legate de ziua de 21 decembrie 2012, dată la care s-ar fi putut sfârși lumea, potrivit calendarului maya.

Sfârșitul lumii, o preocupare extinsă dincolo de perimetrul lumii creștine
Putem regăsi expectativa unui Final (și temerile asociate acesteia) în cele mai vechi culturi religioase. Astfel, în escatologia zoroastriană identificăm Frashokereti, ziua finală în care binele va învinge răul, iar comuniunea iniţială dintre oameni și divinitate va fi restabilită.

În islam avem „Ziua Învierii”, respectiv „Ziua Judecăţii”, când Allah dă un verdict final în dreptul fiecărui individ. Potrivit convingerii musulmanilor sunniţi, semnele iminenţei acestei zile sunt cât se poate de clare: infidelitatea conjugală va deveni tot mai răspândită, criminalitatea și consumul de droguri vor fi în creștere, sărăcia și foametea vor ulcera tot mai mult chipul planetei, smogul va sufoca orașele, ploaia va fi acidă, oamenii vor merge în piaţă cu coapsele expuse și vor dansa până târziu în moarte, distanţe mari vor fi parcurse într-un timp scurt, oamenii ajungând să călătorească până la nori, poporul va avea drept conducător pe cel mai rău dintre fiii săi.

În mitologia scandinavă, apocalipsa se manifestă prin Ragnarok, momentul distrugerii masive a vieţii din univers. Chiar și în culturile orientale avem sfârșituri și începuturi ciclice.

În spatele preocupărilor pentru apocalipsă stă o frică viscerală, cu dublă cauză. Pe de o parte, omenirea a devenit conștientă de natura ei violentă și (auto)distructivă, capabilă de a declanșa o apocalipsă nucleară, iar, pe de altă parte, există teama de elemente exterioare, cum ar fi asteroizii, găurile negre sau chiar o scăpare de sub control a inteligenţei artificiale. Nu e surprinzător, în această situaţie, că omenirea caută soluţii de a supravieţui apocalipsei, chiar dacă unele par să frizeze absurdul, așa cum este planul de rezervă propus de Elon Musk, de colonizare a planetei Marte.

Ce are de spus Biblia despre apocalipsă
În răspunsul dat de Iisus Hristos nedumeririlor escatologice ale ucenicilor, identificăm un întreg evantai de indicii ale apropierii sfârșitului: „Isus a şezut jos, pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El, la o parte, şi I-au zis: «Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?» Drept răspuns, Isus le-a zis: «Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: Eu sunt Hristosul! Şi vor înşela pe mulţi. Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor»” (Matei 24:3-8).

Întrebarea ucenicilor vizează un eveniment local – distrugerea Ierusalimului, inclusiv a templului. Este limpede că în mintea lor exista o asociere directă între actul distrugerii orașului și sfârșitul lumii. Ucenicii nu puteau concepe faptul că istoria lumii ar fi putut continua nestingherită după ce templul din Ierusalim ar fi fost distrus. Pentru ei, sfârșitul lumii echivala cu nimicirea Ierusalimului.

Răspunsul lui Isus începe cu o avertizare – „să nu vă înșele cineva, fiindcă vor veni mulţi în numele Meu!” – cu privire la diferite teorii legate de sfârșit care nu respectă linia directoare a învăţăturii hristice.

citeste mai mult: https://semneletimpului.ro/religie/teologie/biblie/despre-sfarsitul-lumii.html

DONAȚII ȘI SPRIJIN FINANCIAR pentru CrestinTotal.ro

$3.00

Articole recente: LibrariaCT.ro

Sustine. Ajuta-ne sa aducem acest proiect mai departe. Strângere de fonduri pentru un nou format. Multumim

$1.00

Despre ADMIN (28423 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: