„Teama de karma este începutul înţelepciunii”. Despre acest lucru este vorba. Faci lucruri care crezi că sunt rele, deci vor exista consecinţe urâte. Dacă semeni seminţe rele, vei secera lucruri rele, rezultate negative. Dacă semeni seminţe bune, vei secera lucruri bune şi se vor întâmpla lucruri bune.
Este foarte interesant că ar trebui să existe această necesitate de a redefini proverbul: ,,frica de karma este începutul înţelepciunii”, fiindcă experienţele mele anterioare, când am venit în California, m-au cam uimit.
În una din primele mele vizite în California, am venit şi am stat în casa lui Tom şi Linda Wolf, care erau pastori la biserica 1:37. Mi-au arătat o carte scrisă de William Carey, şi am petrecut câteva zile la ei acasă vorbind în diferite locuri de aici din California. În cursul acelei săptămâni, Tom a spus aşa: ,,Ar trebui să faci din casa noastră, casa ta. Aceasta nu e închisă niciodată. Locuim aici 365 de zile pe an. Fie că suntem sau nu aici, casa nu e niciodată închisă. Nici măcar nu ştim dacă avem o cheie de la casă, aşa că simte-te bine să vii aici, fie că suntem aici, sau suntem plecaţi în Indonezia. Nu trebuie să ne întrebi dacă poţi veni să stai la noi. Deschide uşa, intră, găseşte un loc şi simte-te ca acasă.”
Am fost şocat, fiindcă am auzit că Los Angeles-ul este condus de multe găşti teribile, la vremea aceea. Am aflat că sunt oameni care nu îşi încuie niciodată casele, ceea ce mi s-a părut un lucru uimitor. Asta nu se întâmplă în niciunul din căminele lumii vestice.
Fiica noastră a început să studieze la universitatea Loma Linda şi din când în când mergeam să o vizităm. În timp ce conduceam, am văzut acel fenomen uimitor al livezilor şi pungilor de portocale ce străteau în faţa acelor grădini. Puteai merge să pui doi dolari într-o cutie şi să iei o pungă, două sau trei. Dacă nu puneai bani, nu era nimeni care să te vadă, şi nimeni nu era acolo să înregistreze cine fură, cine plăteşte şi cine nu.
Am început să realizăm că ideea temerii de Dumnezeu este începutul înţelepciunii şi a creat o societate etică unică. Vestul era moral din punct de vedere etic într-un mod în care restul lumii nu era.
Aş putea ilustra acest lucru într-o altă cultură, pe măsură ce înaintăm, dar acum daţi-mi voie să fac această afirmaţie: ,,vestul avea o moralitate unică bazată pe noţiunea temerii de Dumnezeu, care reprezintă începutul înţelepciunii.”
Ideea aceea că etica este subminată de dezvoltarea umanismului secular, este o idee naturalistă sau materialistă care a fost arătată prin filosofi precum Immanuel Kant şi Nietzche, prin care spuneau că omenirea nu putea şti cu adevărat dacă Universul era, în cele din urmă, moral sau imoral. Dacă faci răul, va fi o judecată finală ? Dacă faci binele şi suferi pentru bine, atunci va fi o recompensă finală ? Fiindcă în această viaţă, ceea ce observăm adesea este că cei slabi prosperă, iar cei buni suferă.
Există ceva recompense şi pedepse, nişte balanţe ale cărţilor, putând numi asta ,,balanţă de verificare” ? Dar auditul final nu se întâmplă în această lume. În cele din urmă, oamenii slabi, precum Stalin care a omorât milioane de oameni ar fi putut muri în comfort la el acasă, dacă ar fi muri în comfort şi ar fi avut o ceremonie naţională de înmormântare. Nu l-am văzut suportând consecinţele vieţii rele pe care a trăit-o. Este acesta un univers moral ?
Kant, Nietzche şi alţi filosofi spun că nu putem şti niciodată dacă Universul este, de fapt, moral. Acestă problemă a filosofiei umane, a minţii umane, fără ajutorul marii revelaţii, nu poate şti de una singură dacă universul este moral. Asta înseamnă că, din punct de vedere filosofic, avem nevoie de o bază pentru comportamentul moral.
Am început să experimentez de ce cineva care a crescut într-o familie seculară, care nu are nicio idee despre teama de Dumnezeu, de cer sau de iad, sau judecată, poate găsi această idee despre karma şi reîncarnare atât de importantă.
Eram în Mussoorie, în nordul Indiei, pe dealurile munţilor Himalaya. Soţia mea preda acolo, fiica mea studia acolo. De fapt, soţia mea lucra la bibliotecă, iar fiica noastră studia acolo. A fost acolo un tătic american singur, pe nume Phill, care locuia la cinci minute de casa noastră. Fiica lui studia cu fiica noastră în clasa a treia. Cei care o cunoaşteţi pe soţia mea Ruth, ştiţi că ea întotdeauna predă, şi s-a simţit responsabilă în mod special pentru acest tătic singur care îşi făcea doctoratul, deci muncea din greu, dar a trebuit să îşi şi aducă fiica aici de unul singur. Ruth s-a implicat şi a preluat puţină responsabilitate pentru acea fetiţă. Un bucătar menajer, care îl ajuta pe acest tânăr cu bursă de doctorat, făcea de obicei şi cumpărăturile pentru el fiindcă nu te puteai baza pe electricitate, şi trebuia să cumpere produse proaspete în fiecare zi. Phill era interesant pentru toţi oamenii de pe deal.
Tocmai începuse să creadă în karma şi în reîncarnare şi a fost foarte încântat în legătură cu asta, ca nou convertit. Promova această idee că este o revelaţie minunată. Apropo, subiectul lui de doctorat era despre istoria scripturii hinduse Ramayana. La început nu a fost considerată o scriptură, iar el cerceta cum a devenit aceasta o scriptură sfântă. El încerca să ne facă pe mulţi dintre noi să credem în karma şi reîncarnare. Într-o zi, bucătarul lui a fugit cu puţin din restul de la cumpărături, care probabil că nu erau mai mult de cinci dolari, dar în India aceşti bani însemnau ceva. Bucătarul a zis că merge să facă cumpărături, dar de fapt, el a fugit cu banii lui. A fost foarte supărat fiindcă avea multă treabă de făcut, să îşi hrănească fiica, iar acum el trebuia să meargă să facă cumpărăturile, să se întoarcă, pe un drum greu de mers pe acel deal, trebuia să gătească etc., aşadar era foarte iritat. Era sezonul de vară, la apogeul sezonului de turişti, deci era foarte dificil să găsească un nou bucătar. Evident, bucătarul lui a fugit într-un hotel unde era cu siguranţă mai bine plătit şi a devenit şef temporar, unde încerca să ţină pasul cu graba turiştilor.
În timp ce el se chinuia, Ruth încerca să îi găsească un nou bucătar, dar nu a reuşit. Două-trei săptămâni mai târziu, Ruth a mers la el în bucătărie şi el i-a vorbit foarte frumos, politicos, uşor, iar Ruth a simţit că probabil i s-a schimbat inima. Ea e foarte iertătoare, de aceea suntem împreună de 31 de ani. A crezut că el trebuie să fi avut o schimbare a inimii, aşa că i-a scris o scrisoare lui Phill în care îi spunea că tocmai i-a văzut bucătarul, că s-a întors şi pare să se fi schimbat, şi că ar trebui să îl angajeze din nou. Acesta ar fi modul în care să îşi recupereze cei 200 de rupii sau cei cinci dolari.
Din păcate, Phill a avut un simţ al dreptăţii american. A fost furios. A venit, a bătut la uşă, nu aveam telefon, deci nu putea face programare, ci trebuia să vină direct la uşă să bată dacă voia să întâlnească pe cineva. A venit şi a bătut la uşa mea. Scriam atunci şi am ieşi la uşă, dar nu mi-a plăcut în mod special acea întrerupere. A început să îşi exprime furia şi frustrarea spunând aşa: ,,cum îndrăzneşte soţia ta să îmi spună să îl angajez pe acest om ? El nu e bucătar, e un escroc. A furat asta de la mine, şi aia de la altcineva, şi aia de la altcineva. El nu are nevoie de o slujbă, ci de o închisoare. Ceea ce am putea face măcar aici pe acest deal este să ne punem toţi de acord şi să ne asigurăm că numeni nu-l va mai angaja.”
Eu nu prea ştiam ce se întâmplă fiindcă eu am călătorit, m-am întors şi eram ocupat să termin ceva la termen. Probabil că amândoi scriam din greu, deci niciunul din noi nu era politicos în mod special. Am făcut un lucru foarte răutăcios. De îndată ce nu ştiam despre ce vorbeşte, continuând să tot vorbească timp de jumătate de ora, eu ascultându-l fără să spun nimic, el a început să creadă că poate nu-l urmăresc. M-a întrebat: ,,nu crezi că acest om trebuie să fie pedepsit, că nimeni de pe acest deal nu ar trebui să îl angajeze ?” I-am răspuns aşa: ,,Ştii, Phill, poate că tu ai furat de la el 200 de rupii într-o viaţă anterioară.” Phill a început să râdă şi să se scarpine în cap, zicând că poate nu într-o viaţă anterioară, ci poate în aceasta. A zis că a înşelat pe cineva cu 200 de rupii, iar acum cei 200 de rupii ai lui au dispărut, deci poate nu ar trebui să se plângă, ci poate ceea ce i s-a întâmplat nu a fost provocat, ci s-a făcut doar dreptate.
S-a schimbat complet după aceea şi a decis să plece. Ceea ce am punctat eu cu acea simplă afirmaţie a fost că entuziasmul lui pentru doctina legată de karma şi reîncarnare este o posibilă explicaţie pentru natura morală a universului, dar cu două tăişuri. Acest lucru ar putea explica faptul că dacă furi, vei pierde şi tu bani, dar apoi asta te va conduce să crezi ceea ce spunea Shirley MacLaine, şi alţi învăţători ai Noii Ere, că reîncarnarea şi karma arată că acest Univers este un sistem perfect al cauzei şi efectului, al justiţiei. Apoi, când cineva te omoară, te violează, sau te fură nu există niciun mod în care să ştii dacă el îţi face o dreptate sau nedreptate, fiindcă poate tu l-ai omorât pe el într-o viaţă anterioară, iar el pur şi simplu îţi impune o dreptate, îţi administrează o dreptate cosmică, în loc să îţi facă ceva nedrept.
Ne vom întoarce la această întrebare, dar deocamdată, ideea pe care vreau să vi-o transmit este următoarea: oameni precum Phill, care sunt încântaţi de aceste idei filosofice despre karma şi reîncarnare, simt că viziunea seculară nu asigură nicio bază pentru etică şi te lasă cu un relativism arbitrar etic, însă karma şi reîncarnarea poate asigura o bază filosofică pentru etică, şi nu numai pentru etică ci şi pentru noţiunea de importanţă personală.
Am să vă explic această idee simplă. Aici am nişte apă, iar aici am o sticluţă cu ceva. Poate fi cerneală, otravă sau medicament. Dacă scap puţin din ea, se produce o acţiune şi o reacţie. Este această sticluţă responsabilă pentru ceea ce s-a întâmplat aici ? Dacă aceasta a devenit otrăvitoare, dăunătoare, sau acest medicament a devenit benefic pentru noi, este această sticluţă responsabilă ?
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
