Catalin Ciuculescu: N-am trăit mult, dar am văzut destule… Oare cum e Cerul? Vreau Acasă…
Sunt în pat.
De câteva minute am ajuns de la București, după aproape 7 ore de mers cu mașina. Am un sentiment de bucurie în inimă…
Am plecat de-acasă la 30 de ani și m-am întors la 31. Soția mea doarme în liniște în stânga mea. Am ajuns teafăr, obosit fizic, dar cu mare satisfacție în adâncul meu…
Mă simt onorat să fiu copil de Dumnezeu. N-am niciun drept, doar I-am stat împotrivă de multe ori prin gânduri, vorbe și, mai ales, prin fapte… Și, totuși, credința în El, Îl face să-mi pună mâna în cap și să mă binecuvinteze, tot El dându-mi dreptul să mă fac “copil al lui Dumnezeu” dintr-un fost, ciuri-buri, vorba unui prieten.
Mi-am sărbătorit ziua de naștere ca niciodată – pe drum, întorcându-mă din slujba lui Dumnezeu, alături de alte 6 persoane iubite de El. Ce onoare pe “scăfârlia” mea, vorba olteanului… Sunt colaborator cu Patronul meu. Fantastic! Cei ce-L iubesc lucrează împreună cu El la lărgirea Împărăției Lui!
Mă uit în urmă și sunt profund recunoscător. Dumnezeu mi-a făcut mult bine, NEMERITAT. Sunt un om păcătos, iertat prin mila Lui. Sunt departe tare de tot de a fi bun… Doar El e bun!!!
Am pace și dor. Sunt un om bucuros. Îmi iubesc soția, dar sunt înnebunit după Cer. Aștept să ajung acasă la ea când mai plec pe drumuri, dar aștept mult mai mult să dau ochii cu Tata.
Înțeleg din nou, că nu-i nimeni și nimic în lumea asta să facă omul fericit, decât Dumnezeu. Simt versul ăsta din hit-ul lui David, “Eu zic Domnului: „Tu ești Domnul meu, Tu ești singura mea fericire!”” – Psalmul 16:2
N-am trăit mult, dar am văzut destule… Oare cum e Cerul? Vreau Acasă…
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
