„Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii, în deşertăciunea gândurilor lor… Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos; … şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul” (Efeseni 4:17, 20-24).
Pe Pavel nu-l deranjează să-i provoace pe efeseni cu privire la biruința asupra păcatului. De fapt, el nu ezită să predice despre păcat. El abordează cu îndrăzneală subiectul, chiar dacă aceștia sunt credincioși plini de Duhul, care au rezistat persecuției și au fost martori în fața a mii de oameni. De ce să îndrăznim să aducem problema păcatului printre creștini atât de minunați cum erau aceștia? Pentru că toți păcătuim – pur și simplu. Cu toții avem înclinația de a ne întoarce în păcatele din care am fost salvați. În niciun caz acest lucru nu înseamnă că ne pierdem mântuirea, dar plăcerea relației noastre cu Hristos este amenințată, deoarece păcatul rupe acel sentiment al intimității, apropierea și prospețimea prezenței Sale față de noi.
Pavel se referă la „vechiul eu” care cade în păcat într-o zonă în care obișnuiam să fim slabi. În Efeseni 4:18 și 19, el menționează mintea întinată, duritatea inimii, înșelăciunea, lăcomia, senzualitatea, pentru a da câteva exemple – toate păcatele care își găsesc drumul în viața noastră, chiar dacă mergem cu Hristos. Dar el oferă un remediu! Hristos ne-a permis să îndepărtăm de la noi vechiul eu – natura veche – și să îl ținem departe.
citeste mai mult: https://alfaomega.tv/devotional/11176-devotional-calea-catre-victorie?fbclid=IwAR15wxtqStmhaIxQNvpUAacefahAdD2vyV8qK1H7eDNJjNN_urZx2_cNFeA
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
