Cum sa castig lupta credintei la nivelul mintii?

Săptămânal stau de vorbă cu oameni care, în confruntarea cu dificultățile vieții, solicită sprijin în rugăciune. În urma discuțiilor, mulți realizează că sunt copleșiți de tot felul de gânduri care îi aruncă într-o luptă cu frica și îndoiala ce roade ca un vierme din credința inimii lor. Simțindu-se prinși în capcane din care le este greu să se desprindă, în timp ce în fața lor orizontul se arată cenușiu, cu fărâma de credință ce le-a mai rămas, cer Tatălui Ceresc să se milostivească cumva de ei… Majoritatea dintre noi recunoaștem că marea luptă a credinței o dăm la nivelul minții, așa că ar fi normal să acordăm atenție gândurilor din mintea noastră și să luăm atitudine față de ele…

Dacă în jurul casei tale s-ar aduna o bandă de derbedei care zi și noapte ar arunca cu mizerie, ar face gălăgie tulburându-ți liniștea și somnul și ar atenta la siguranța familiei tale, doar ți-ai plânge de milă, sau ai lua măsuri și chiar ai cere ajutor pentru îndepărtarea lor? Diavolul știe foarte bine că în relația cu Dumnezeu, noi accesăm și primim lucrurile prin credință, așa că va încerca să slăbească credința ta.

Cum? Aruncând mizeriile lui asupra ta prin tot felul de gânduri care să te aducă sub presiune ca să nu mai distingi Adevărul și să nu mai știi ce să crezi. Se folosește cu succes de îndoială, care se manifestă ca o activitate a minții, ca un gând care îți spune: „Nu știu sigur…, Nu știu dacă…, Oare chiar…?” Astfel, diavolul atentează la calitatea credinței tale, care și de ar cântări doar un gram, în loc să rămână aur curat, va deveni un aur amestecat cu tot felul de impurități. Prin toate gândurile șovăielnice, pline de scepticism, de îndoială, va căuta să submineze calitatea credinței tale, făcând-o ineficientă.

Indiferent de neajunsurile și piedicile cu care te confrunți astăzi, doresc să te provoc să nu te resemnezi, gândind că credința ta nu este destul de mare. Atât cât este credința ta, Isus a spus să o investești, să o pui la lucru. Chiar dacă este mică cât un grăunte, ea este foarte importantă, pentru că „fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui” (Ev.11:6). Fii preocupat de calitatea credinței tale mai mult decât de mărimea ei!

Credința pe care o experimentezi astăzi (așa cum este ea…) este expresia lucrurilor pe care le-ai acceptat de-a lungul timpului în mintea ta și au devenit convingeri (așa cum sunt ele…) în inima ta.

Pe de altă parte, o credinţă calitativă, plăcută lui Dumnezeu, își are rădăcinile în caracterul și în promisiunile Lui care sunt veșnice, nu se schimbă. Această credință implică atât mintea cât şi inima ta, adică omul tău lăuntric, care nu se lasă clătinat în convingeri de gânduri îndoielnice, slăbit de neputinţa omenească sau paralizat de frică. Deci, modul în care gândești cu privire la Adevărul revelat prin Cuvântul lui Dumnezeu contribuie la definirea credinței tale.

Un alt argument în favoarea atenției deosebite asupra lumii gândurilor este faptul că ele sunt poarta principală de intrare a păcatului în viața noastră. În învățătura Sa, Hristos a spus că, înainte de a fi comis în faptă, păcatul este împlinit la nivelul gândurilor inimii.

Dintre ființele create de Dumnzeu, Lucifer a înfăptuit primul păcat. În ce fel? Și-a lăsat inima coruptă de un gând de gelozie, și-a stricat gândirea când a zis în inima lui „Voi fi ca Cel Preaînalt”. Când mai apoi a venit la om, în grădina Eden, a semănat în mintea Evei îndoiala față de justețea hotărârilor divine, ademenindu-o cu același gând luciferic „veți fi ca Dumnezeu”, promițându-i o scurtătură spre iluminarea minții. Apoi, când oamenii s-au înmulțit pe pământ iar Dumnezeu s-a uitat spre ei, nu s-a limitat să le cerceteze faptele, ci s-a uitat la gândurile inimii lor pe care le-a găsit atât de rele, încât i-a părut rău că l-a făcut pe om. Ca urmare, judecata divină s-a manifestat peste omenire prin potop (Gen. 6:5). Instanțele omenești analizează, judecă și emit pedepse în baza faptelor comise de o persoană, în schimb, Dumnezeu, Marele Judecător spune: „Eu pedepsesc faptele și gândurile lor!” (Isaia 66:18)

Împărăția cerurilor era departe de oameni, pentru că gândurile și căile lui Dumnezeu erau departe de gândurile și faptele oamenilor, precum cerul față de pământ (Isaia 55:8-9).

Când, după 4000 de ani de istorie a omenirii cu gândirea și faptele corupte de păcat, Fiul lui Dumnezeu Își inaugurează măreața lucrare de restaurare, El spune: „Pocăiți-vă, căci Împărăția Cerurilor s-a apropiat.” De ce Hristos nu a rostit vreo profeție mesianică, ci a ales tocmai această afirmație? Isus a adus Împărăția Cerurilor aproape de oameni, dar pentru ca omul căzut să ajungă din nou în destinul său divin, restaurarea trebuia începută de acolo de unde a început și căderea, pentru că „pocăința” – metanoia (în greaca N.T.) – înseamnă schimbarea minții, a gândi diferit, a reexamina. Conceptul pocăinței cuprinde și părerea de rău față de păcatul comis și hotărărea de a nu-l mai repeta, iar tot acest proces începe cu primul pas: schimbarea modului de gândire. Declarând imperativă pocăința – înnoirea minții – Hristos a lovit chiar în reduta gândirii corupte pe care diavolul a ridicat-o în om.

Dacă astăzi te rogi așteptând intervenția lui Dumnezeu în viața ta, înnoiește-ți gândirea în mijlocul situațiilor cu care te confrunți. Nu poți vedea lucrările Împărăției cu o minte îmbâcsită de gânduri întunecate. Hristos nu a spus „Am venit să vă pocăiesc”, ci a spus „Pocăiți-vă”. Deci, tu ești cel care trebuie să-și înnoiască mintea.

Sursa: https://alfaomega.tv/viata-spirituala/probleme-emotionale/5114-cum-sa-castig-lupta-credintei-la-nivelul-mintii?fbclid=IwAR0zJb8GHIjaQP6bO7phmLz63Ser14J5hSS4c0XLHQ8o9j8lFCSdRr3_icQ#ixzz5x1av2yfo
Follow us: @alfaomegatv on Twitter | alfaomegatv on Facebook