Mărturia cutremurătoare a unui tânăr crescut de părinți homosexuali: M-a lăsat traumatizat din punct de vedere emoțional și mi-a transmis o stare de confuzie. Am rămas cu un imens gol în viață, deoarece niciodată nu m-am simțit iubit

Lewis Freeman-Harrison explică astfel de ce se poziționează împotriva legiferării „căsătoriei” homosexuale și a familiilor în care relațiile dintre membri nu sunt bazate pe filiația naturală și orientarea sexuală firească fiecărui sex, scrie Știri pentru viață.

„Sunt Lewis, copil de părinți homosexuali, iar aceasta este experiența mea în ceea ce privește părinții homosexuali. Mama și tata nu au fost niciodată căsătoriți. În timp ce tata era homosexual, mama se identifica drept bisexuală. Înainte ca eu să mă nasc, mama fusese timp de  câțiva ani într-o relație cu altă femeie. Eu m-am născut în urma unei aventuri de o noapte, care a avut loc pe fondul consumului de alcool.

Părinții mei nu au locuit niciodată împreună. Până la vârsta de 8 ani, eu am fost mutat de la o familie socială la alta, fiind dat în îngrijire. Stăteam cu mama doar ocazional. Apoi, până la 13 ani, m-am perindat pe la diverse familii sociale. Mi-am cunoscut tatăl doar când aveam doi ani, apoi nu l-am mai văzut până când am împlinit 13 ani și am mers să locuiesc cu el și iubitul lui homosexual, pentru că mama voia să petrec timp cu el, deoarece el lipsise de lângă mine în copilărie.

Nu mi-a plăcut niciodată să locuiesc împreună cu ei. Homosexualitatea lor era ca o religie, păreau să aibă permanent nevoie să și-o afirme prin tot ce făceau. Parcă se simțeau nevoiți să-mi dovedească faptul că ei erau homosexuali. Era religia, identitatea, stindardul lor. Nu vorbeau decât despre aceasta. Era subiectul lor preferat, nimic altceva nu îi interesa la fel de mult. Se prezentau spunând ceva de genul: „Salut! Sunt Simon și sunt gay”. Oamenii obișnuiți nu fac aceasta. Nu se prezintă: „Salut, sunt Simon și sunt hetero-”, dar Tata și partenerul așa făceau, obligându-i pe ceilalți să ia cunoștință de preferințele lor.

Aluziile sexuale erau la ordinea zilei. Tot timpul „măsurau” alți bărbați, deși erau împreună de 13 ani. Nu erau apropiați, deși locuiau împreună, ceea ce nu puteam înțelege. De exemplu, mergeam la supermarket, iar ei se apucau să se uite la alți tipi și să-și zică unul celuilalt: „Nu că arată bine?”. Mă sițeam extrem de stânjenit. Nu simțeam că-mi pot invita prietenii acasă, fiindcă totul era „gay” la noi. Se comportau homosexual, vorbeau homosexual, acționau homosexual și așa mai departe. Totul părea extrem de exagerat și nenatural, iar eu mă temeam de ce puteau spune prietenii mei dacă i-aș fi adus acasă. Nu îl puteam prezenta pe tata colegilor, pentru că îmi era rușine cu el. După ce prietenii mei plecau de la mine, ei doi făceau comentarii cu tentă sexuală despre ei, ceea ce mi se părea respingător.

citeste mai mult: https://www.activenews.ro/externe