Reclame
ULTIMELE STIRI

Perioada sarcinii – Creați după chipul și asemănarea Lui


Deși spectrul unei sarcini se aplică doar la jumătate din umanitate, și cealaltă jumătate ar trebui să găsească procesul la fel de uimitor. Însă, fără îndoială, vedeta acestui proces este bebelușul care se dezvoltă. Deși inițial era văzut ca un simplu obiect pasiv construit de către corpul mamei sale, cercetările au dovedit că nimic nu poate fi mai departe de adevăr. De la implantarea în uter până la procesul de alăptare, bebelușul și placenta sunt forța dinamică în orchestrarea propriului destin.

Bebelușul este un individ complet nou, o entitate nouă cu material genetic unic în celulele sale, care nu sunt recunoscute ca și “sine” de către mamă. Sistemul imunitar al mamei ar trebui în mod normal să distrugă celulele bebelușului chiar după câteva diviziuni celulare la începutul sarcinii, dar substanțele secretate de placentă și de bebeluș suprimă în mod complex sistemul imunitar matern doar în zona implantării sarcinii în uter.

Țesutul placentei care atinge uterul are o concentrare scăzută a indicatorilor ce indică un corp străin, fapt ce ar provoca o reacție a sistemului imunitar matern și, de aceea, corpul mamei îl acceptă. Fără această acceptare imunologică, nici un bebeluș nu ar supraviețui vreodată. Și dacă suprimarea sistemului imunitar al mamei nu ar fi precis localizată doar la bebeluș, atunci sănătatea ei ar fi compromisă.

Sistemul imunitar maternal ajută la controlarea implantării embrionului exact la adâncimea potrivită în uter. Fără acest echilibru exact al răspunsului sistemului imunitar, placenta s-ar putea dezvolta necontrolat, devenind fatală mamei.

Corpul mamei este acum sub controlul unei noi persoane. Un hormon produs timpuriu de către primele celule ale bebelușului călătorește prin sângele mamei spre ovarele ei, cauzând producția de progesteron, acest hormon foarte important ce va calma contracțiile uterine și va păstra sarcina.

Mai târziu, placenta va produce progesteron, chiar la concentrații și mai mari. Alți hormoni produși de către bebeluș induc adaptări ale corpului mamei care sunt absolut necesare pentru supraviețuirea bebelușului. Aceste schimbări includ o creștere a volumului sângelui mamei, o creștere în ritmul cardiac, agenți care modulează presiunea sângelui, creșteri în curgerea sângelui către rinichi și stimularea metabolismului mamei. De asemenea, placenta extrage nutrienții din sistemul circulator matern atât de eficient, încât întâi sunt împlinite nevoile nutritive ale bebelușului, și abia apoi ale mamei.

În ultimele săptămâni ale sarcinii, estrogenul produs de către bebeluș atinge cel mai înalt nivel în sângele mamei. Acest fapt cauzează formarea receptorilor pentru hormonul oxitocină în celulele musculare ale uterului și, încet-încet, se opune influenței liniștitoare a progesteronului. La momentul nașterii, anumite celule ale bebelușului produc oxitocină, un stimulant foarte puternic al mușchilor uterini. Având în vedere faptul că uterul este acum foarte sensibil la oxitocină, travaliul începe.

Pe măsură ce bebelușul coboară, un senzor de presiune în canalul de naștere trimite un semnal către creierul mamei ce declanșează în corpul ei producerea de mai multă oxitocină, ceea ce cauzează contracții uterine și mai puternice. Placenta produce hormonul relaxin, cauzând ligamentele pelviene și pereții canalului nașterii să se relaxeze, să se lărgească și să devină mai flexibili. Această motilitate (flexibilitate) crescută facilitează ieșirea și nașterea bebelușului.

În timpul sarcinii, bebelușul produce hormonii ce pregătesc sânii mamei pentru a produce lapte. După naștere, suptul nou-născutului induce secreții episodice de oxitocină din partea mamei, iar aceste secreții acționează asupra canalelor mamare pentru a produce lapte.

Astfel, mama este cea care e în principiu pasivă, răspunzând stimulilor emanați de către bebeluș, chiar în detrimentul propriu, în anumite momente. Cercetări științifice au arătat că, deși organele reproducătoare și corpul femeii sunt indispensabile, ele nu sunt și suficiente – e nevoie de bebeluș ca să se nască un bebeluș.

Dovezile sunt convingătoare împotriva speculațiilor privind un proces evoluționar gradual ce duce la sistemele extraordinar de complexe responsabile de nașterea unui bebeluș. Aceste sisteme au fost proiectate și așezate acolo de către Dumnezeu în prima mamă, Eva, funcționale pe deplin chiar de la începuturi.

Autor: dr. Randy Guliuzza, reprezentant al Institute for Creation Research. Aflați mai multe informații urmărind în premieră documentarul Proiectul uman, duminică, 27 martie 2016 ora 21:00, la Alfa Omega TV.

 

https://alfaomega.tv/pro-viata/resurse-pro-viata/5278-perioada-sarcinii-creati-dupa-chipul-si-asemanarea-lui

Reclame
Banner filme Banner http://speranta.ro/
Despre ADMIN (20396 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: