Când întâlnești un rug aprins… – de Nicolae.Geantă

După ce a întâlnit rugul aprins Moise nu a mai fost Moise. Se născuse Dumnezeu în fugar! Purtase în el, de mic, germenii convertirii. Dar nu dăduseră rod nici în Egipt, nici în Madian. A trebuit să treacă dincolo de cercul pustiei!  Să iasă de pe orbită. Dumnezeu se naște numai în parametrii Săi nu ai noștrii.

Spunea Cioran că acolo unde Dumnezeu nu se naște “germenii din noi se transforă în rană”. Și umblăm bolnavi până la capătul zilelor cu un Dumnezeu care nu ni s-a arătat. Purtăm otrava în organism. Păcătoșenia. Chiar dacă ne învârtim de ani buni în biserică…

“Moise scoateți încălțămintea din picioare să nu calci pe poala mantiei lui Dumnezeu”. Căci după ce te întâlnești cu rugul aprins nu mai poți umbla cu sandalele păcatului. Din nefericire, unii dintre noi nu ne scoatem decât o sandală… Apoi, smiorcăim că avem mari eșecuri.

Cine s-a întâlnit cu Dumnezeu devine el însuși un rug aprins. Cine nu, e rug plin de țepi. Chiar dacă dă câteva mure…

Nicolae.Geantă

Sursa: Biserica Creștină Punct București